Educatia cainelui

Cuprinsul articolului: comenzile uzuale; necesitatile fiziologice; singur in casa; culcusul; jucariile; hrana; zgarda; lesa; botnita.

O educatie corecta va asigura stapanului dar si cainelui o viata linistita.

Cainii au temperamente diferite si, automat, unii vor invata mai usor, altii mai greu. Rabdarea si dragoste sunt cuvintele cheie pentru o buna educatie.

Comenzile pe care vrem sa le stie cainele trebuie invatate in ordine. Nu treceti la alta comanda pana cand prima nu e foarte bine asimilata. In primul si in primul rand cainele trebuie sa isi invete numele. “Nu”, “Nu-i voie” sunt comenzile care trebuie invatate in primul rand. “Bravo” e lauda cea mai uzuala si cea mai usor asimilata de caine.

Cainii, pui fiind, sunt, oarecum, precum copiii: le spui “nu” si par ca nu inteleg dar repetand ce nu au voie pricep. “Nu” trebuie spus cu glas ferm. Cand il strigati ar trebui sa nu ridicati prea mult tonul: sunetele ascutite ii streseaza - cainele avand simtul auzului foarte dezvoltat - si efectul poate fi chiar latratul. Cu cat un om ţipă mai tare cu atat cainele latra mai mult sau se timoreaza. Comenzi precum “sezi”, “astepta” trebuie repetate des si cu ton ferm, dar nu ascutit, ridicat si nu atat de sever ca “nu”. Gestica e importanta in educare si dresaj. Pentru a invata un caine sa şadă il tineti de zgarda si cu cealalta mana il apasati usor de partea din spate a corpului, pana intelege ce doriti de la el - cand a adoptat poziti repetati cuvantul “şezi” si cainele va intelege ce trebuie sa faca atunci cand aude cuvantul. Puteti reusi aceasta si avand intr-o mana o bucatica din mancarea preferata, pe care o tineti sus, astfel ca puiul sa o urmareasca, si palma celeilalte maini o plimbati usor pe spatele lui, apasand usor partea dorsala, spunand “sezi” - cainele se va aseza instinctiv si il recompensati oferindu-i bucatica preferata. Il rasplatiti cu mangaieri si cu laude pe ton dragastos dar nu-i permiteti sa-si schimbe pozitia pana nu-i permiteti, chemandu-l (“hai!” sau “vino” sunt uzuale) sau spunandu-i “du-te”.

Cand i-ai spus “nu” pentru ceva e nepermis ca a doua oara sa i se permita - cainele nu va intelege ce doresti de la el. “Nu” pentru ceva trebuie sa ramana definitv “nu”. Nu-i permite sa urce in pat, ii spui “nu” dar daca, dupa ce si-a insusit comanda si il chemi, in pat, va veni dar va si pleca fara mofturi atunci cand ii veti cere. Trebuie sa aplicati comenzile si interdictiile in functie de cum doriti sa aveti cainele. Important este ca acesta sa asimileze regulile - mai apoi, pot fi modificate din cand in cand deoarece cainele nu va fi bulversat de comenzi incoerente.

Trebuie sa insitati pe educatie in special dimineaţa, cand cainele este odihnit si mai receptiv. Isi pierd repede interesul pentru educatie daca insistati prea mult. Cand e foarte mic, cainele are o capacitate redusa de concentrare si insistati degeaba. Cand e mic-mic nu incercati sa-l educati mai mult de 5 minute. Mai apoi, de pe la varsta de trei luni, o jumatate de ora e suficient, la inceput, marind gradat timpul in care va ocupati de educatia lui. Pentru pui - care au o constitutie fragila - dormitul este foarte important. Cand observati ca nu mai e deloc atent renuntati: nu va mai asimila nimic. Prin joaca aveti mari sanse sa il educati usor.

Va orientati in functie de dispozitia cainelui, de temperamentul lui, cam cat e necesar sa insistati.

Daca un caine, in absenta voastra, face nazbatii, nu-l certaţi cand vedeti - habar n-are de ce il certati si nu va intelege ce vreti de la el. Mustrarile trebuie facute exact in momentul cand comite nazbatia sau imediat dupa, cand poate asocia fapta cu mustrarea.

Necesitatile fiziologice. Cum il obisnuiesti sa-si faca nevoile afara sau intr-un loc anume pregatit. Cele mai multe recomandari sunt de a nu scoate cainele afara in primele trei luni de viata pentru a preintampina anumite boli (parerile, insa, sunt impartite). Poti pregati un loc in casa - in baie, de preferat, dar cainele sa aiba acces liber acolo. Poti aseza un strat de ziare sau un asternut special, pe sistemul pampersilor.

Cainele nu e educat si face cam pe unde apuca. Atunci cand face pipi are o anumita pozitie - cand sunt mici, toti isi lasa “fundul jos” (atunci il iei si il duci la locul ales pentru aceasta). Cand defecheaza (face caca) isi arcuieste usor coloana vertebrala, ridicand usor coada de la radacina - inveti repede semnele cand esti atent la el. Cand, insa, a adoptat aceasta pozitie nu e bine sa-l iei si sa il duci la locul special pentru ca risti sa ii blochezi tractul. Astepti sa faca si il duci in locul respectiv, cu excremente cu tot - cainele are tendinta sa acopere si simtind mirosul va intelege, in final, unde trebuie sa faca. De asemenea, poti sti ce face cand anusul este usor dilatat (ceea ce inseamna sa-l urmaresti, mai ales dupa ce mananca) sau cand incepe sa amusineze cu viteza prin casa. Atunci il duci in locul special si stai langa el pana face, dar nu tinandu-l, ci doar aducandu-l pe locul acela cand vrea sa plece. Chiar si cand va incepe sa faca afara veti observa ca are tendinta sa faca in aceleasi locuri - asa ca aveti grija unde face prima data.

Cand nu face la locul special il certi cu “Nu! Nu-i voie” si il duci unde ar trebui sa faca sau il duci afara.

Multi recomanda sa scoateti cainele afara cam din doua in doua ore si sa il mangaiati, sa il recompensati atunci cand isi face nevoile. Dar nu intotdeauna avem la dispozitie atata timp, de aceea fiecare trebuie sa aleaga metoda cea mai potrivita pentru el.

Cainele trebuie dus afara imediat cand se trezeste, imediat dupa ce a mancat, dupa ce s-a jucat. Aceasta cand este mic, in plin proces de educare - mai tarziu va ajunge chiar sa te anunte el cand e ora de plimbat sau de mancat. Din acest motiv e bine sa aveti ore fixe pentru mancat sau plimbat - orologiul biologic al cainelui va fi fara gres iar cand are vreo “urgenta” va va da de veste scancind, agitandu-se pe langa usa sau pe langa lesa, “batand pasul pe loc” langa voi.

Culcusul e locul cel mai important pentru caine: acolo se retrage cand se simte nesigur, cand vrea liniste, cand ai musafiri etc. De aceea, alegi un loc mai retras din casa, care sa ii asigure cainelui un loc mai ferit. Din chiar prima zi, din cand in cand, iei cainele de pe unde este si il duci in culcus, eventual flosind un cuvant sau doua pentru a-l face sa inteleaga ce trebuie sa faca acolo. De obicei se foloseste comanda “la loc” - cu mana intinsa ii si arati locul. Nu te astepta sa priceapa din primele zile. Trebuie sa fii consecvent si sa il duci acolo cand e timpul pentru somn, cand trebuie sa stea acolo pentru ca ai musafiri sau ai de lucru.

Jucariile sunt necesare pentru a scapa de neplacerile provocate de ros (pantofi, mobilier) mai ales in perioada cand isi schimba dintii, cand nu ai timp de el sau cand e singur acasa si se plictiseste. Cand ai un caine agitat eviti sa te joci cu el tragand de jucaria pe care o tine cu dintii deoarece ii sporesti agresivitatea - aceasta joaca e indicata pentru cainii mai domoli.

Singur in casa. Cainii lasati singuri se plictisesc sau se sperie. Trebuie obisnuiti sa stea singuri. Puteti face aceasta incepand sa il lasati singur intr-o camera, cand sunteti in alta. Il mustrati cand incepe sa latre, dar il lasati tot acolo. Nu insistati prea mult de prima data, ci repetati “tratamentul” de cateva ori pe zi.

Inainte de a pleca ignorati-l cam o jumatate de ora, apoi iesiti din casa, intarziati cateva momente afara si reveniti, dar ignorati cainele cateva minute. La inceput va departati putin de casa si, in timp, tot mai mult, intarziind revenirea. Ignorati manifestarile lui de bucurie dar dupa ce se linistete mangaiati-l si laudati-l. Eventual, ii lasati in apropiere un obiect de imbracaminte impregnat cu mirosul dv. - pana invata ca e in siguranta si daca e singur acasa.

E indicat sa obisnuiti cainele cu mai multe persoane - nu se stie cand aveti nevoie sa il ingrijeasca altcineva.

Hrana. Cainele trebuie sa aiba vasul lui pentru mancare si vasul lui pentru apa si trebuie sa fie curate. Orele de masa trebuie sa fie cat de regulat posibil (in functie si de programul stapanilor) si locul sa fie mereu acelasi. Inca de cand e mic, dupa ce ii puneti mancarea in vas, il lasati sa guste de cateva ori apoi luati vasul pentru cateva secunde, pentru a-l invata sa nu muste cand cineva, din neatentie, din nestiinta sau in gluma, ar vrea sa ii ia mancarea. Daca are tendinta sa muste sau maraie, il mustrati si ii dati mai tarziu sa manance, repetand figura cu luatul vasului.

Pentru o dieta sanatoasa, cainele ar trebui sa aiba trei mese pe zi, pana la varsta de sase luni si doua mese pe zi dupa aceasta varsta - dar aici depinde si de talia cainelui, de capacitatea de digerare si/sau absorbtie sau de eventuale afectiuni, cand ar trebui sa manance putin si des. Si, bineinteles, in alimentatie trebuie sa tineti cont si de cata miscare face zilnic cainele. Medicul veterinar e cel mai in masura sa va indrume.

Atunci cand sunteti la masa cainele trebuie sa fie in alta camera. Cainii sunt pofticiosi si se vor aseza strategic langa masa, poftind la ceea ce mancati si chiar agasandu-va sa ii dati si lui - ceea ce nu e indicat nici pentru digestia lui si nici pentru a dv.

Pentru a invata cainele sa nu manace de la altcineva puteti vorbi cu prietenii, sa ii ofere ceva bun si cand intinde boticul sa hapaie il opriti cu un “nu” ferm. Cainele va invata repede ca nu are voie sa manance ce ii da altcineva. Totusi, aceasta educatie ar putea fi cu dus-intors daca veti fi nevoit sa lasati cainele in grija altor persoane.

Zgarda. Pentru ca un caine - mic sau mare - trebuie plimbat in lesa e necesar sa il obisnuim cu zgarda inca de cand e mic. Ii tinem la gat o curea, cat e mic, dar nu-l lasam peste noapte cu ea.

Mersul in lesa. Cainele mic, jucaus si curios, se va simti ingradit daca prima iesire din casa e cu lesa. De aceea, incepeti prin a-i agata lesa de zgarda si lasati-l sa se plimbe cu ea prin casa, tragand-o dupa el dar supravegeati-l, sa nu se sugrume. Puteti mai apoi sa il plimbati prin casa cu lesa: il duceti la locul special pentru necesitatile fiziologice, la locul unde i-ati pus mancarea sau pur si simplu il plimbati. Afara, il lasati putin sa se zbanguie, apoi micsorati lungimea lesei si ii spuneti “pas”, sa mearga exact in paralel cu dv. Potirivit este un ham, la inceput, pentru ca de va trebui sa fiti ferm cu lesa sa nu provocati cainelui tuse, tragandu-l de zgarda si afectandu-i gatul. Puii sunt foarte fragili. Cainele trebuie purtat in partea stanga, tinand lesa in mana dreapta si cu stanga scurtand lesa pentru ca patrupedul sa mearga “la pas”. Totusi, daca doriti sa nu-si faca nevoile decat pe iarba, nu pe stalpi, cladiri, masini parcate etc. sunt de parere ca trebuie purtat cainele pe acea parte unde este zona verde - pe cat e posibil - pentru ca ce folos ca-l tin in stanga daca va marca stalpii, masinile sau va urina pe asfalt? Obisnuit sa mearga “la pas” cainelui nu-i pasa in ce parte a dv sta.

Cand ii spuneti “pas” trageti ceva mai brutal de lesa. Cainii inteleg cum trebuie sa mearga si daca nu le spuneti “pas” ci doar trageti de lesa mai hotarat. E bine sa nu-l lasati sa mearga nici in urma dv, nici inainte, ci doar paralel. Pe masura ce va obisnuiti sa il stapaniti si sa manevrati lesa veti incepe sa intelegeti si ce doreste cainele. Puteti avea o lesa lunga, pentru a-i permite sa si exploreze prin zona verde, dar o tineti scurta cand sunt multi oameni in zona, sa nu incurcati circulatia, sa speriati pe cine stie cine sau sa riscati ca vreun neatent sa loveasca animalul - nu toata lumea e atenta pe unde merge si nu e politicos sa inoportunam trecatorii cu animalutul nostru. Trebuie sa existe respect reciproc intre cei care au caini si cei care nu.

De asemenea, va trebui sa il educati sa nu se repeada sau sa latre la cei care trec cu bicicleta pe trotuar, la cei care alearga, sa nu se repeada dupa pisici (o va face mai apoi si dupa alte animale si chiar dupa oameni). Cei care se plimba cu bicicleta sau cei care alearga ar trebui sa fie si ei educati, sa incetineasca atunci cand trec pe langa caini pentru ca nu trebuie sa uitam nicio clipa: cainii sunt imprevizibili, ca orice animal, indiferent de educatie. Cainii latra instinctiv cam la tot ce misca, la tot ce se agita. Un om agitat, care mai are si vreun baston sau sacose risca sa fie latrat de caini - de aceea stapanii trebuie sa isi educe foarte bine cainii, sa nu provoace vreun infarct sau vreo comotie cerebrala oamenilor agitati.

Botnita este un accesoriu incomod pentru caini dar obligatoriu pentru anumite rase de caini. In timpul verii cainele poate avea dificultati de respiratie cu o botnita care ii strange botul. Unii caini accepta usor botnita - cand le este prezentata din timp, cu rabdare - si ceilalti pot fi ajutati sa o ignore. Obisnuirea cainelui cu botnita poate fi un proces lung si cainele trebuie sa o accepte cu calm, sa inteleaga ca nu e niciun pericol. E bine sa ii obisnuim cu botnita chiar si numai pentru eventuale cazuri in care trebuie sa-l ducem la medic. Un caine aflat in suferinta poate avea tendinta sa muste pe cei care ii sunt straini si veterinarii folosesc obligatoriu botnita pentru a se proteja. Cainele obisnuit cu aceasta va fi mai putin speriat pe masa veterinarului.

Botnita nu rezolva agresivitatea. Un caine obisnuit sa se bata o va face si cu botnita iar forta lui e destul de mare si daca nu poate musca. Cu o lovitura de laba poate frange coloana vertebrala a unui caine mic, ca exemplu. Cainii agresivi trebuie reabilitati, nu stresati cu botnita.

Pentru a avea botnita potrivita e bine sa mergeti cu animalul sa o cumparati. Exista botnite diferite, pentru conformatiile diferite ale boturilor cainilor. O botnita pentru cainele lup e total improprie unuia cu botul scurt (si invers).

Pentru a-l obisnui trebuie parcurse unele etape, timp de mai multe zile: ii aratati botnita de la distanta, il incurajati sa vina sa o miroasa si il recompensati. Puneti in botnita o bucatica de carne si il incurajati sa bage botul si sa o ia - nu miscati botnita, nu atingeti cainele (repetati aceasta de cateva ori pe zi). Va prefaceti ca puneti mancarea in botnita, cand va vede cainele iar dupa ce isi baga botul acolo i-o dati din mana, ca recompensa. Apoi, cand pare ca s-a obisnuit, tineti de curelele botnitei dar nu le prindeti si nu le tineti decat cateva secunde (repetati de cateva ori pe zi, marind timpul in care ii tineti botul in botnita). Apoi, incetisor, ca si cum v-ati juca, legati botnita astfel incat sa nu o poata scoate si il lasati cu ea cateva minute - o scoateti cand s-a calmat, cand nu mai incearca sa o scoata singur. Il lasati sa se zbata fara sa-l certati, fara sa-l opriti. Daca incepe sa se zbata cand vreti sa o scoateit va opriti si il mai lasati cu ea. Acum sunteti pregatit sa lucrati cu botnita si afara, dar tot in etapele descrise mai sus - pentru ca toate cele descrise mai sus sunt etape de parcurs de-a lungul a mai multor zile, pana se obisnuieste cainele. Cand incepeti obisnuirea cainelui de mic cu botnita e mai usor. Unii caini - chiar la varsta adulta fiind - se obisnuiesc chiar repede si nu aveti de dus prea multa munca de lamurire cu ei.

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><> 

Repostare de pe alt blog personal, din motive ”categorie blog”. Ideea acestui blog mi-a venit mai tarziu.