Pescăruşii sunt pasari acvatice care traiesc,
de regula, pe coasta marilor. Am scris „de regula” deoarece in ultimii 20 de
ani sunt intalniti inclusiv in orase precum Brasov, Sibiu, Satu Mare, Tirgu
Mures... care numai orase „de coasta’ nu pot fi numite.
Ca dimensiuni, sunt intre marimea
unui porumbel si a unui vultur (30 – 80 cm) si fac
parte din Familia Laridae care cuprinde 6 genuri cu 55 de specii.
Pescarusii obisnuiau sa locuiasca pe
stanci in apropierea apelor, insa au inceput sa se obisnuiasca cu viata de la
oras, mai ales pentru ca hrana este mult mai disponibila si isi fac cuiburi pe
cladirile inalte, motivul principal fiind disponibilitatea hranei, de la
oamenii care ii hranesc, dar si din gunoaie.
Hrana pescăruşilor este atât animala cât si
vegetala, ea constand din deseuri de la navele de pescuit sau de la fabricile
de conserve, din peşte, crustacee, moluste, sau alte animale marine mai mici,
ca si din rozatoare. In orase se hranesc inclusiv cu resturile aruncate de
oameni.
Speciile mari de pescăruşi, care au marimea
unei raţe, ca de exemplu „Larus marinus”, jefuiesc cuiburile altor pasari
sau chiar vaneaza pasarile adulte care sunt de obicei bolnave. Speciile mici de
pescăruşi se hranesc cu insecte si viermi. Ei pot sa atinga varsta de 30 de
ani.
In general pescăruşii au cuibul pe sol, dar
unii cuibaresc pe stânci. Indiferent unde se afla cuibul, ei formeaza colonii. Pescarusul depune
oua incepand cu luna mai, intre doua sau patru. Cuiburile sunt pazite de
parintii care pot ataca inclusiv omul. Perioada de incubatie dureaza intre 3 si
6 saptamani ceea ce inseamna ca primi pui de pescarus vor fi vazuti
la inceputul lunii iunie. Puii cresc foarte repede si sunt foarte activi, ei
putand sa alerge si sa inoate din prima zi, insa sunt hraniti la cuib de parinti
până la varsta de 3 - 9 saptamani. Daca se intorc, puii vor fi hraniti de catre
parintii lor. Puii de pescarus sunt frecvent de culoare cenuşie punctaţi cu
negru, devenind pasari adulte la patru ani de la eclozare.
Pescarusii sunt printre putinele pasari care
isi pot misca ochii pe orbita. Pot invata, aminti si transmite comportamente.
Sunt capabili sa imite caderea ploii pe pamant pentru a determina ramele sa
iasa la suprafata.
Sunt pasari curioase si inteligente,
demonstrand metode complexe de comunicare si o structura sociala dezvoltata.
Anumite specii (de ex. Pescarusul argintiu) au manifestat un comportament
asemanator pescarilor, folosind bucati de paine (ca momeala), pentru a prinde
caraşi aurii. Multe specii s-au acomodat cu prezenta oamenilor. Altii se
bazeaza pe cleptoparazitism, pentru a-si obtine hrana. Pescarusii au fost
vazuti cum vaneaza pe balene vii, ajungand pe balena atunci cand aceasta iesea
la suprafata, pentru a ciuguli bucati de carne dintre dintii acesteia.
Pescarusul
cu picioare galbene (Larus michahellis) este
raspandit aproape peste tot. Apare pe tarmurile unor mari, sau pe diferite
insule, ca de exemplu: Marea Mediterana, Marea Adriatica, Golful Biscaya,
Peninsula Iberica, Marea Egee, Creta, Cipru, Marea Marmara, Stramtoarea
Dardanele, Marea Neagra. Sunt colonii care populeaza regiuni din Elvetia,
Austria, Slovacia, Germania, Marea Britanie, Polonia si altele. Acesta este cel
intalnit prin alte orase decat cele de pe langa mari.
Pescarusul cu picioare galbene face parte din
ordinul Charadriiformes si familia Laridae.
Pe litoralul nostru trebuie sa-si imparta
teritoriul cu pescarusul pontic. Cum acesta prefera sa cuibareasca pe sol, pe
nisipuri, s-a concentrat mai mult pe zona salbatica si neconstruita a nordului
tarmului marin romanesc. Pescarusul cu picioare galbene nu numai ca vine
dinspre sud dar prefera pentru cuibarit stancile si prefera jumatatea intens
urbanizata a litoralului nostru unde blocurile, hotelurile, cladirile
monumentale de orice tip ii ofera o varianta moderna de "stancarie"
unde sa cuibareasca.
Pescarusul cu picioare galbene e un pescarus
de talie mare, cu o lungime totala de 52-58 cm, coada de 5-7 cm si deschiderea
aripilor de 120-140 cm. Penajul pe spate si aripi este gri, coada are pene albe
si negre. Restul corpului este alb. Ciocul este masiv, galben-portocaliu, cu o
pata rosie aproape de varf, picioarele sunt lungi si galbene. Penele aripilor
au marginile albe. Ochiul este inconjurat de un inel de culoare rosie. Femelele
si masculii au un colorit identic.
La noi doar cateva exemplare izolate din alte
specii ce se mai ratacesc pe aici il intrec in marime - pescarusul argintiu
propriu-zis venit dinspre vest ar fi o idee mai mare, pescarusul negru este mai
mare si cam atat din speciile care mai sunt -rar- semnalate la noi.
In perioada de reproducere traiesc in colonii.
Isi construiesc cuibul intr-un mod dezordonat, din diferite vegetale, pe o
suprafata plana, pe sol, pe bancurile de nisip, pe insule sau acoperisuri.
Femela depune unu sau doua oua, o singura data pe an.
Pasarile adulte emit o mare varietate de
sunete si zgomote, prin care transmit diferite mesaje intre ele. Pasarile
tinere sunt usor de recunoscut dupa strigatele lor putin diferite, dar
stridente.
Hrana acestor pescarusi consta din
peşte, sobolani, chiar si animale moarte. Desi nu are caracteristicile unui
pradator, uneori are obiceiul sa manance oua de porumbei, pe care le fura din
cuiburile acestora.
Chiar si vara pescarusii cu picioare galbene
sunt pasari destul de gregare, acolo unde sursa de hrana abunda exista grupuri
destul de mari de pescarusi. Pe de alta parte se pricepe bine si sa-si caute
hrana si traiul pe cont propriu. E o pasare foarte adaptabila si inteligenta.
In raport cu ciorile care cutreiera si ele
plajele si orasul dupa oportunitati pescarusi sunt mult mai indrazneti, mai
puternici, in situatii de rivalitate la hrana ciorile ies mereu invinse.
In raport cu oamenii pescarusii sunt inca
destul de sfiosi, se apropie de om doar cu mare precautie daca cineva reuseste
sa le castigi increderea.
Cele mai grele momente le trec pescarusii
peste iarna. Nu migreaza dar hoinaresc pe distante mari in cautare de hrana.
Cauta in special lacurile ramase neinghetate, de multe ori acele lacuri se
intampla sa fie in orase. Cand inghetul vine brusc si nemilos cativa dintre
acesti refugiati ai iernii pier, lupta pentru existenta intre specii si intre
indivizii aceleiasi specii devine si mai nemiloasa. Aceste episoade sunt insa
exceptia de la regula, in general colaborarea si solidaritatea ajuta la
trecerea perioadelor critice, de aceea iarna vedem pescarusii si alte specii in
grupuri mari.
Pentru mai multe informatii:
http://www.pasaridinromania.com/2014/04/pescarus-cu-picioare-galbene-larus.html
http://destepti.ro/pescarus-cu-picioare-galbene
http://www.zoo.ro/pescarus
http://www.animalutul.ro/pasari/pasari-exotice/pescarusul/1634/http://www.animalutul.ro/pasari/pasari-exotice/pescarusul/1634/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pesc%C4%83ru%C8%99
sursa foto:
http://destepti.ro/pescarus-cu-picioare-galbene