Adapost pentru caini si solidaritate

Exista pe Internet – deci si pe Facebook – multe grupuri de oameni care se preocupa de bunastarea animalelor – in mare parte e vorba despre caini si pisici (probabil si pentru ca acestea sunt cel mai adesea abandonate in drum).

Initiativele lor sunt de lauda – mai ales ale celor care nu au si nu reprezinta vreo organizatie privind protectia animalelor; sunt persoane fizice – cele mai multe tinere si foarte tinere, cu problemele lor, cu locul lor de munca, familia etc. – care vor sa faca animalelor o viata mai buna si nu sunt platiti sa faca asta.

Ce m-a surprins foarte tare (in mod neplacut) a fost momentul in care o tanara si-a exprimat dorinta de a deschide un adapost pentru caini, adapost pe care sa il sustina financiar printr-o pensiune canina, prin transportul pentru animale. Atunci cand fata si-a exprimat intentia – la nivel de idee – cei mai multi dintre cei care se ocupa cu animalele, adunandu-le de pe strada si gasindu-le un adapost sigur – au sarit, practic, la ea, spunandu-i ce greu e sa faca asta, scriindu-i ca daca vrea sa faca bani de pe urma animalelor sa caute alt grup, ca ei stiu ce greu e, ca de n-ar fi asa de greu ar fi facut si ei care, de ani, se lupta sa aiba grija de cainii nimanui.

Daca tot stiu cat e de greu inseamna ca stiu si ce ar trebui facut, de unde ar trebui pornit – inclusiv pentru o pensiune, care ar putea aduce profit pe termen lung deoarece multi dintre cei care aduna animale nu au unde sa le mai cazeze si o pensiune le-ar fi utila, pentru ca ce ar plati persoanelor care se ofera sa le tina temporar – contra cost si/sau mancare, vaccinari, deparazitari etc. – s-ar putea oferi pensiunii.

Acestia, care de ani de zile – sustin ei – se preocupa de bunastarea animalelor, ar trebui sa le ofere sfaturi celor care afirma ca vor sa demareze un astfel de proiect si sa le explice ce si cum sau, macar, sa ii indrume unde sa caute informatii. Dar, nu! Ei n-au facut decat sa critice intentia, sa sustina ca e greu – ca de-ar fi fost usor ar fi facut si ei! Ar fi putut sa se ofere sa colaboreze! Ar fi colaborat pentru bunastarea cainilor!

In loc sa risipeasca si asa putinele resurse ar putea sa accepte colaborarea cu altii, dar ei se incapataneaza, parca, sa pastreze situatia neschimbata… sa spuna, de cate ori au ocazia, cate animale au in grija, cate animale au salvat… Nu le minimalizez eforturile, ci doar incerc sa le semnalez ca nu e corect modul in care procedeaza – mai mult alungand alti oameni care vor sa se implice in protejarea animalelor tuturor si ale nimanui…

Din pacate, am observat ca nu prea se deranjeaza multi sa colaboraze, ca si cum ar vrea sa fie ei cei care sa-si aroge meritele de a ingriji caini si pisici! Ca si cum ar fi un concurs intre cine are mai multi in grija, cine a salvat mai multi. Inca o data, solidaritatea românilor lasa de dorit! Nu stiu ce-i cu românii de nu reusesc sa fie o comunitate unita pentru aproape nimic! Si e pacat! In acest caz e pacat si pentru animale dar si pentru cei care doresc sa faca ceva mai mult pentru ele si se izbesc in barierele pe care le ridica altii, ca si cum n-ar vrea sa reuseasca! Ca si cum le-ar fi ciuda ca n-au avut ei ideea si n-au supus-o dezbaterii; ca si cum le-ar fi ciuda ca ei n-au macar banii de a demara proiectul; ca si cum le-ar fi teama ca altii ar putea reusi unde au dat ei gres!

Dupa multe mesaje rautacioase si descurajante, incet-incet au aparut alte voci, care au oferit informatiile pe care le aveau, au oferit exemple de pensiuni, exemple de padocuri, exemple de firme unde ar putea apela si multe altele. Dar tot mai aparea una dintre vocile care ziceau: “toata lumea se pricepe, doar noi, cei care ne ocupam de caini zi de zi nu ne pricepem si nu stim ca e greu”. Poate chiar nu se pricep, de aceea n-au reusit decat sa alerge mai mult, sa cheltuiasca mai mult si sa consume mai multa energie si mai mult timp decat s-ar fi intamplat daca ar fi ales sa colaboreze, sa faca un plan, sa faca socoteli si cu planul gata sa solicite ajutor si de la altii. Dar, probabil, au vrut sa fie doar ei si numai ei, sa-i laude ceilalti pentru dedicarea lor si altele… Mai amintesc si faptul ca de face cineva vreo greseala, din nestiinta (fiind prima data cand are un animalut, de exemplu) e imediat luat intai la treispe-paispe, criticat ca nu se pricepe, criticat ca greseste… In loc sa-l sfatuiasca pe un ton politicos, sa-l incurajeze. Nu! Ei – cei priceputi! – uita ca nu s-au nascut invatati – chiar daca nu i-a invatat nimeni au invatat din practica si ar putea impartasi cu ceilalti ceea ce stiu pentru ca lucrurile sa mearga bine mai repede, pentru ca proiectele sa se dezvolte.

Fara solidaritate, fara colaborare stransa si sincera putine pot fi transformate in (mai) bine – oricare ar fi domeniul! 

De ce urla cainii

Stramosul cainelui – mai mult sau mai puţin – este lupul, iar lupii au obiceiul sa urle.

In urma unui studiu efectuat pe noua lupi din doua haite de la Centrul pentru Studierea Lupilor din Austria s-a constatat ca animalele urla in special cand indivizi de rang inalt parasesc haita, deoarece acestia joaca un rol important in viata sociala a haitei si e firesc ca ceilalti sa doreasca a relua legatura cu ei – explica unul dintre cercetatori, dr. Simon Townsend. In timpul studiului (publicat in Current Biology) s-a observat ca atunci cand indivizii importanti nu erau dusi prea departe haita nu urla.

Pe scurt, cercetarea pare sa releve faptul ca urletul lupilor este explicat mai curand de factori sociali si nu de cei psihologici, precum stresul. Si s-a mai constatat ca durata urletului dureaza in functie de relatia dintre indivizi. Urland, lupii doresc sa intre in contact cu individ dominant sau cu un prieten.

(sursa: http://www.descopera.ro/dnews/11271777-de-ce-urla-lupii-oamenii-de-stiinta-au-dezlegat-misterul)

Prin urlet, strainii sunt tinuti la respect, membri haitei sunt chemati la vanatoare! :) Astfel, un caine care urla cand e lasat singur zice: Eu sunt aici! Voi unde sunteti?

Asa stand lucrurile cu lupii cainii pot urla din (cam) aceleasi motive: un membru important al haitei este plecat – la munca, in vacanta etc. (cainii asociaza oamenii langa care traiesc cu membri ai haitei si, cei mai multi, recunosc omului – care stie sa se impuna – calitatea de conducator de haita) sau unul dintre prietenii sai este dus departe, adoptat de altcineva, ca exemplu.

Cainii lasati singuri in casa si/sau in curte e posibil sa urle; cainilor nu le place nici singuratatea si nici intunericul iar cei mai fricosi e probabil sa urle cand sunt singuri si mai ales cand sunt singuri (si neobisnuiti) pe intuneric, pentru ca sunt derutati.

Josh Weiss-Roessler ne spune ca un caine urla uneori fara a avea un motiv anume, ci doar pentru ca asta exista in codul sau genetic. Urletul e firesc, natural, daca nu devine cronic, adica obisnuinta.

In salbaticie lupul urla pentru a regasi un membru al haitei sau pentru a-i anunta pe ceilalti apropierea unui animal de teritoriul lor. La fel fac si cainii, doar ca acestia mai urla si numai pentru a-si anunta prezenta sau, uneori, cand un alt caine se apropie prea mult. Cand cainii urla noaptea, in curte, de exemplu, o fac pentru ca aud tot felul de sunete si vor sa-si anunte prezenta, din instinct. Atunci cand cainele urla din motivele de mai sus nu e motiv de ingrijorare (altul decat ca deranjeaza eventual vecinii din apropiere), dar cand urletul e urmat de agresivitate impotriva altor caini sau oameni trebuie aflata cauza – pentru ca s-ar putea ca urletul sa fie simptomul a ceva grav.

Urletul este si modul in care cei mai multi caini isi manifesta durerea (in special in cazul artritei) – ne spun noua, si semenilor patrupezi – ca sunt raniti sau bolnavi. Cine isi observa cainele ca scoate sunete ciudate sau ca vorbeste mai mult decat de obicei ar trebui sa-l duca la veterinar pentru control.

Poate ca ati auzit, uneori, o sirena, in departare – abia o auziti, dar intre unii prieteni patrupezi este cate unul care isi ridica (ciuleste) urechile si pe masura ce sunetul se aude tot mai aproape cainele devine mai agitat, iar cand sursa tocmai apare cainele se incordeaza si scoate un urlet de triumf, ca un lup in munti, cu gatul intins usor spre spate, cu botul spre cer (delimitand acustic teritoriul)... Isi anunta prezenta. Sirena – aflata mai aproape sau mai departe – este unul dintre motivele pentru care unii caini urla (cainii pot auzi sirena care suna chiar daca oamenii nu o aud).

Lupii urla in salbaticie pentru a se regasi unul pe altul. Un caine poate suferi de anxietate de separare, ceea ce inseamna ca va incepe sa urle cand plecati de acasa – ceea ce nu e distractiv nici pentru voi, nici pentru caine si nici pentru vecini. Cainii trebuie educati sa stea singuri mai multe ore, mai ales cand in familie nu e cineva mereu acasa. Veti sti daca e vorba despre anxietate de separare deoarece nu doar ca urla, dar si distruge lucruri, se invarte prin casa sau isi face nevoile in casa desi tocmai a fost afara. Acest comportament este destul de greu de indreptat, dar nu imposibil. Trebuie diminuat sentimentul de abandon, prin jocuri, prin afectivitate, prin sosiri inopinate acasa...

In anumite cazuri si cainii care sunt adoptati din adaposturi sau direct de pe strada e posibil sa sufere de anxietate de separare – de data aceasta de partenerul sau blanos.

Cainii mai pot urla si de foame dar si din lipsa afectivitatii din partea oamenilor langa care traiesc. Cainii care traiesc legati au sanse mari sa urle, la un momnet dat, din lipsa de miscare – cainele este un animal nu tocmai obisnuit sa traiasca in captivitate si daca nu face macar o plimbare mai lunga pe zi – sau nu alearga prin curte – e posibil sa devina anxios, daca nu char agresiv, pentru ca nu isi poate consuma energia.

Unii afirma ca un caine castrat / sterilizat nu urla – dar realitatea nu prea mi-a dovedit acest fapt.

Sa nu uitati ca un caine care urla ii antreneaza, de regula, si pe cainii din vecini asa ca putem asista oricand la un concert nocturn – in special – de urlete, pe langa faptul ca se pot aduna in preajma cainii maidanezi, sa participe la concert.

Un caine iubit, bine ingrijit (pentru unii nu sunt sinonime) are mai rar obiceiul de a urla, pentru ca oamenii langa care traieste ii arata afectiune, in primul rand. Un caine care sta in curte si urla noaptea ar trebui bagat in casa. Joaca de care aminteam mai sus poate avea efect sau nu... Unii caini urla la pericol, deci n-ar trebui ignorate mai ales urletele celor care nu au acest obicei: un hot, de exemplu, un inceput de incendiu, o teava sparta (sunt exemplele pe care le-am cunoscut mai mult sau mai putin mijlocit si cainii au fost cei care au alertat oamenii).

F.B.I. şi cruzimea faţă de animale

F.B.I. (Federal Bureau of Investigation) a anuntat de curand ca va considera cruzimea faţă de animale ca infractiune distincta si grava, considerand ca persoanele care abuzeaza animalele pot ajunge sa comita delicte mult mai mari si pot ajunge chiar la torturarea semenilor, fiind dovedit statistic ca foarte multi dintre ucigasii cei mai rai au inceput prin a chinui animale.

Anterior, in Uniform Crime Report, cruzimea faţă de animale era o fapta cuprinsa la categoria „alte infractiuni”. Din anul 2016 va fi infractiune distincta pentru care pedeapsa poate fi mai mare decat pana acum. In acest an se va consolida statistica privin cruzimea faţă de animale si din ianuarie 2016 legea se va aplica.

Uniform Crime Report este o publicatie anuala ce contine date criminologice compilate de agentii Biroului, date destinate sa ajute fortele de ordine la identificarea problemelor de aplicare a legii in special cu privire la infractiuni precum omorul, omorul prin imprudenta, violul in forma agravata, talharia, furtul de autovehicule, atacul agravat, incendierea si alte infractiuni cu mare grad de periculozitate. Aceste studii ofera o privire de ansamblu asupra criminalitatii, la scara nationala deoarece se bazeaza pe statisticile prezentate de agentiile de aplicare a legii de pe intreg teritoriul S.U.A.

Conform modificarilor ce urmeaza, abuzul impotriva animalelor va fi considerata o infractiune impotriva societatii, in primul rand pentru ca cei care chinuie animalele pot fi considerate persoane cu risc major in savarsirea unor infractiuni mai grave; in al doilea rand pentru ca vederea animalelor torturate poate induce o stare de rau celorlalte persoane iar in al treilea rand pentru ca animalele sunt fiinte capabile sa simta durerea si… nu pot apela numarul de urgenta (in S.U.A.) 911.

Pe scurt: cei care comit abuzuri impotriva animalelor vor intra in categoria infractorilor periculosi, alaturi de ucigasi, incendiatori s.a.

Infractiunea va avea patru forme: neglijenta, abuz intentionat si tortura, abuz organizat (luptele intre caini, intre cocosi etc.), abuzul sexual asupra animalelor.

In definitia oficiala prin cruzime faţă de animale se va intelege orice actiune care pune in pericol integritatea fizica a animalului si uciderea acestuia, in aceste actiuni intrand neglijenta cu sau fara intentie, tortura, mutilarea, bataia, otravirea, abandonul dar sunt incluse si cazuri precum lasarea fara hrana, apa, adapost, tratament medical (cand e cazul), transportul in conditii care pot provoca ranirea sau moartea animalului, luptele intre animale si altele de acest gen.

Sub incidenta legii nu vor intra intretinerea necesara animalelor folosite in spectacole sau sport, utilizarea animalelor ca hrana, vanatoarea legala, capcanele sau pescuitul.

Grupurile pentru drepturile animalelor au militat mai mult de un deceniu pentru schimbarea legii. In anul 2014 a fost semnata Legea lui Patrick, prin care a fost ridicat gradul de periculozitate al infractiunii de cruzime faţă de animale. Patrick a fost un pit bull slab (descarnat), gasit abandonat intr-o punga, intr-un container de gunoi, starea cainelui atragand atentia nationala ca un exemplu de abuz grav asupra animalelor.

Mai recent a fost adoptata o lege prin care se interzice piercing-ul si tatuarea animalelor de companie.

Proprietara lui Patrick a fost condamnata, in august 2013, la 18 luni de inchisoare cu suspendare si i-a fost luata custodia cainelui pe care l-a abandonat in martie 2011 aruncandu-l, pur si simplu, la gunoi.

Cainele s-a recuperat miraculos, sunt de parere medicii care l-au ingrijit.