Cum înveţi câinele să meargă in lesă

Până in anul 2014, berlinezii erau obligati sa plimbe câinii in lesă numai prin paduri, parcuri, cladiri publice, mijloace de transport in comun si scari – pe strada aveau voie si fără lesă. Din 2014 lesa a devenit obligatorie si pe strada. Vor putea lasa câinii liberi numai aceia care vor obtine o adeverinta care sa ateste ca animalul raspunde la comenzile stapanului, adeverinta care se obtine (contra cost) in urma unui test din care reiese faptul ca e receptiv la comenzi. De asemenea, se pot plimba fără lesă pe strada si acei caini pe care stapanii ii au de mult timp.

In România eu nu stiu sa existe vreo lege (adica un act normativ care sa emane de la Parlament, sau vreo ordononanta de guvern), care sa ne oblige sa plimbam (toti) cainii in lesa, dar stiu ca exista in acest sens hotarari de consiliu local in mai toate localitatile, ceea ce inseamna ca o hotarare locala are putere mai mare decat legea data de parlamentari, ceea ce este inadmisibil. Poate, insa, ma insel, si parlamentarii sau guvernantii au scos o astfel de dispozitie pentru toate categoriile de caini, nu doar pentru cei considerati agresivi si care trebuie sa poarte, obligatoriu, si botnita cand sunt pe strada – unii au scris in hotararile lor locale ca e obligatorie botnita pentru toti cainii mai mari de 10 kg. Daca as avea un pechinez obez ar trebui sa-l plimb cu botniţă?

Revenind la lesa. Obligatorie sau nu lesa este indicata din mai multe motive si toti cainii trebuie invatati cu aceasta.

Unii caini se acomodeaza foarte repede cu zgarda si cu lesa, dar altii se sperie sau pur si simplu nu le place sa se simta „incorsetati” – sunt spirite libere.

ZGARDA

Trebuie obisnuit de mic cu zgarda, in primul rand. Trebuie sa fie o zgarda fina, sa nu-l jeneze, sa nu-l sperie - poate fi si una impotriva puricilor, o curea de ceas (daca are gatul subtirel) sau o zgarda din nailon, o funda. In general, cainele mic trebuie tinut in casa (adapost) in primele 3 luni de viata, cand se fac primele deparazitari, primul vaccin, si e momentul ideal de a-l obisnui si cu zgarda si cu lesa.

Zgarda nu trebuie sa fie nici prea stransa, dar nici prea larga, sa-si poata scoate capul (o fac foarte rapid) :) si nici prea grea, sa-i oboseasca gatul.

Inainte de a i-o pune la gat obisnuiti-l cu ea, lasati-l sa o miroasa, lasati-o in preajma lui, sa inteleaga ca nu e ceva periculos.

Chiar daca incearca sa-si scoata zgarda, tragand cu labutele sau rostogolindu-se etc,. nu cedati tentatiei si lasati-o acolo – ii distrageti atentia cu ceva bun de papa sau cu joaca. Daca nu sta si nu sta sa ii puneti zgarda nu insistati – se va speria si va asocia zgarda cu ceva „rau”. Incercati sa i-o prindeti in timpul jocului sau cand manaca, pentru ca nu e prea atent la altele.

Exista zgarda de dresaj (de forta sau de corectie numita): sunt unele cu „ţepi”, dar ţepii au capetele rotunjite, nu ranesc pielea cainelui, insa il tempereaza; sunt altele cu un „mecanism” care se aseaza pe capul cainelui si cand acesta trage in lesa capul ii va fi usor rasucit spre stanga sau dreapta. Nu, nu se va rani, doar ca unui caine ii place sa mearga privind direct inainte, iar rasucirea capului ii e neplacuta.

E periculos sa lasati cainele sa traga in lesa daca are zgarda – isi poate afecta chiar si corzile vocale si poate suferi vreo problema chiar la cap (strangulandu-se, practic, circulatia sangelui va fi defectuoasa, respiratia va fi ingreunata, cainele va tusi, daca nu va pati ceva chiar mai grav).

Nici in ham nu e sanatos pentru caine sa traga in lesa. De asemenea, hamul nu e tocmai indicat pentru a dresa cainele sa mearga in lesa, dar nu e nici contraindicat, mai ales in cazul cainilor mici sau al celor docili – la cei mici sa aveti mare atentie daca trage in lesa pentru ca hamul i-ar putea afecta oasele fragile sau ligamentele.

LESA

Abia dupa ce se obisnuieste cu zgarda treceti la obisnuirea cainelui cu lesa. Alegeti o lesa subtire la inceput – poate fi o curea ce poate fi prinsa cu un carlig de zgarda – si relativ scurta (si cele retractabile sunt bune, pentru ca au buton de blocare la dimensiunea dorita). La fel ca si cu zgarda: lasati-l sa o „cunoasca”. O agatati la zgarda, la inceput cand nu e atent. Il lasati sa se plimbe un timp cu ea atarnand – se va obisnui. Cand nu o poarta, la inceput e bine sa o lasati in apropierea lui, langa vasele cu apa si cel pentru mancare sau in / langa culcus.

Dupa ce cainele da semene ca e obisnuit cu lesa alunecand in urma lui prindeti capatul liber, dar sa nu smuciti, ci doar chemati-l. Inainte de lesa probabil ati observat cum va urmeaza peste tot, deci n-ar trebui sa fie greu nici cu lesa. Intai il lasati de capul lui, tinand de lesa, apoi il veti obisnui sa mearga in partea stanga, in paralel cu voi. Il invatati „pe stanga”, apoi il puteti ţine pe ce parte doriti – uneori iarba e pe dreapta cand va deplasati, deci ar fi aiurea sa-l tineti in partea stanga. Capatul lesei ar trebui tinut cu mâna dreapta, iar cu stanga tineti mai jos, de lesa, pentru a avea control mai bun asupra cainelui. Din ce am facut eu de-a lungul timpului nu mi se pare o regula pentru ca am invatat cainii sa mearga in lesa tinad-o cu o singura mâna si controlandu-l foarte bine. Practic, e si o chestiune de cum va e mai comod, mai simplu pentru ca, in timp, veti face din instinct exact ceea ce trebuie.

In momentul in care cainele trage in lesa (indiferent că inainte sau inapoi) va opriţi si ţineţi lesa strâns, nu-i permiteţi să înainteze. Nu trageti de lesa, nu smuciţi, nu il certaţi, doar va opriti si il chemati (puteti folosi si o recompensa gustoasa cand vine si / sau mângâieri). Daca nu se potoleste schimbati directia plimbarii. Repetati figura cu oprirea de cate ori il simtiti ca trage in lesa sau ramane in urma. Cainele va trebui sa inteleaga ca nu va ajunge nicaieri daca trage in lesa. E contraindicat sa il obisnuiti sa mearga cu lesa in tensiune – lesa trebuie sa fie lejera cand iesiti cu animaluţul la plimbare. Mai tarziu, cand stie exact ce trebuie sa faca, atunci cand va intelege comenzile numai din miscarea lesei ii puteti lasa lesa si mai lunga, sa-si faca nevoile, de exemplu sau sa socializeze cu alti caini, sa inspecteze zona etc. dar imediat ce se termina cu acestea scurtati lesa, il readuceti „la picior”.

Daca permiteti cainelui sa traga in lesa si pastrati pasul de plimbare e ca si cum l-ati invata sa traga – greu il veti dezobisnui mai apoi.

Lasati lesa la o lungime de cca. 1,50 m si lasati cainele sa se plimbe (fara sa va miscati din loc); cand lesa e relaxata il recompensati cu „bravo”, cu mangaieri, cu bunatati. Apoi incepeti plimbarea si ii spuneti „la pas” sau doar „pas”; daca incepe sa traga va opriti si nu va miscati până când nu va fi lesa din nou relaxata – il recompensati pe blănos. Daca e un caine mare trebuie sa va fixati serios si sa tineti lesa cu ambele mâini. Straduiti-va sa nu smuciti de lesa.

Cand va pregatiti sa iesiti ii spuneti ceva de genul „hai afara” – va asocia cuvintele cu plimbarea si cu lesa – le place sa se plimbe! – dar si cu nevoile fiziologice. Sunt caini care desi nu au fost dresati in acest sens ajung sa aduca stapanului lesa – sau sa se aseze in faţa usii de la intrare – cand au nevoi stringente. Cu cat aveti orele de plimbare mai fixe cu atat veti avea mai putine probleme cu animaluţul.

Daca nu vrea sa porneasca il momiti cu ceva bun, il mangaiati si il indemnati cu „hai”. Il plimbati si prin casa cu lesa, sa se obisnuiasca.

Cainii s-ar opri sa adulmece fiecare fir de iarba daca ar fi dupa ei; trebuie lasati sa faca si asta, dar cand o face va opriti si cand porniti ii dati comanda „hai”, tragand scurt de lesa.

Cand da sa fuga dupa vreo pasare, pisica, la vreun om, la alti caini, va opriti din plimbare si ii spuneti „nu” pe un ton hotarat.

Puii, la primele iesiri, trebuie lasati sa exploreze, dar aveti grija sa fie un mediu prietenos, sa nu se accidenteze, sa nu se sperie – sa nu asocieze iesirile cu spaima sau durerea etc. Plimbarile vor fi scurte.

Cainele trebuie lasat sa isi consume energia inainte de a incepe educatia. Daca a stat mult inchis in cusca, sau in culcusul lui cand erati plecat, lasati-l sa se joace puţin inainte sa incepeti plimbarea, dar nu-l obositi pentru ca nu va mai fi prea atent la ce vreti de la el. Si trebuie sa mai retineti un lucru: cainele e ca un copil mic, nu se poate concentra prea mult timp asupra exercitiilor si nici nu au toti aceeasi rapiditate in a invata - fiecare cu ritmul lui - deci trebuie sa il educati in etape. E nevoie de multa rabdare in cazul unor caini. Imbinati educatia cu joaca, indiferent daca aveti de educat un caine adult sau unul foarte tanar. O „sedinta de lucru” nu trebuie sa depaseasca 10 - 15 minunte (chiar mai putin cu puii) si se pot lucra doar 2-3 sedinte pe zi. In timpul plimbarii, insa, pentru obisnuirea cu lesa, devine un fel de reflex, si educatia poate dura cat dureaza plimbarea.

Folositi numele cainelui, orice incercati sa-l invatati si dati-i comenzi cat mai scurte.

In timp ce il invatati sa mearga in lesa ii dati comanda „stai” cand doriti sa se opreasca si trageti usor de lesa. E bine sa ii spuneti „stai” de cate ori aveti de gand sa va opriti pentru ceva, decat sa smuciti lesa si cainele sa nu stie cu ce a gresit. Daca executa comanda corect de 2-3 ori recompensati-l cu o bucatica din mancarea preferata. Mai tarziu va stie exact ca trebuie sa se opreasca atunci cand simte ca trageti de lesa.

In cazul in care ati ales sa cresteti un caine adult care nu e obisnuit cu zgarda si lesa urmati aceiasi pasi – e nevoie de ceva mai multa forta cand trebuie obisnuit sa mearga in lesa (mai ales daca e un caine mare).

Ideile de aici nu sunt „dresaj standard”, ci mai mult sunt explicatii din practica personala – am invatat sa mearga in lesa si caini adulti care cantareau cca. 50 de kg, fiind foarte puternici nu doar prin greutate, dar si caini din rasa Boxer sau Pitbull. Am invatat sa mearga in lesa un pechinez atat de mic incat nu eram sigura ca il am la capatul lesei. Si o pisica.

Se zice ca ai un caine perfect educat sa mearga in lesa atunci cand in mâna care ţine lesa ai un pahar cu apa si apa nu se varsa in timpul plimbarii. Ei, nici chiar asa nu putem reusi daca nu suntem profesionisti, dar ne descurcam bine si plimbarile raman o placere.

Cand educati cainele sa mearga in lesa faceti numai asta, mai ales pe strada, nu discutati la telefon, nu socializati in mod constant, ci concentrati-va la cainele care, imediat ce simte ca nu mai sunteti atent, face ce vrea si asa, incetisor, invata exact ceea ce nu vreti sa invete. Mai tarziu veti avea timp si pentru telefon si pentru altele in timp ce va plimbati cu prietenul patruped.

Nu acceptati la un caine pui un comportament pe care nu l-ati accepta la un caine adult – cum il educati cand e pui asa il veti avea.

Pare usor... Cu unii caini chiar este, dar nu cu toti. E nevoie de multa rabdare, in primul rând, de intelegere, de dragoste si de timp, de hotărare. Nu va lasati induplecati de privirea lui atat de blajina, de „gudurelile” lui atunci cand vrea sa obtina ceva – daca o faceti câinele va fi cel care vă va controla si o sa va doara braţele, câinele va face ce vrea si plimbarea numai placere nu va fi.

Aveti placerea sa aveti câine dar atunci când sunteti in locuri publice, mai ales in cele aglomerate si nu dedicate cainilor, ţineţi lesa scurta.

(fotografiile sunt ale unei prietene)

De ce sa plimbi cainele in lesa

Proprietarii de caini spun cel mai adesea: “imi cunosc cainele, nu-i un pericol pentru oameni sau animale”. Cel mai adesea chiar asa si este. Dar e util si chiar necesar sa plimbam cainii tinandu-i in lesa. Sunt mai multe motive pentru care trebuie sa facem aceasta. Unii spun ca suntem obligati prin lege sa facem aceasta dar, de fapt, suntem obligati prin unele hotarari ale consiliilor locale, ceea ce din punctul meu de vedere nu-i corect – din punct de vedere al procesului legislativ: o HCL nu poate pretinde mai mult decat legea (nu stiu sa existe o lege care sa vorbeasca despre purtarea cainilor in lesa chiar si in cazul celor mici). Despre lesa, botnita obligatorii se scrie clar in OUG 55/2002 republicata, dar aceasta se refera la cainii considerati periculosi si la cei considerati agresivi (a se vedea art. 6).

In cazul in care vreun politai local va opreste in drum ca nu aveti cainele in lesa iar in localitate exista o HCL care prevede asa ceva va trebui sa achitati amenda – jumatate, in 48 de ore – apoi sa contestati respectivul proces verbal in contencios administrativ si s-ar putea sa primiti banii inapoi (recomand un avocat in astfel de situatii, chiar daca pare o chestiune simpla, pentru ca trebuie combatuta cu argumente juridice puternice o hotarare de consiliu local). In cele mai multe localitati (poate chiar in toate orasele) exista cate o hotarare de consiliu local in care se stipuleaza ca lesa e obligatorie pentru orice fel de caini.

Am caini de cand ma stiu si i-am lasat liberi mai mereu (dar nu oriunde). La vremea cand am avut primul caine erau foarte putini cei care aveau si ii plimbau pe drumurile publice. Atunci nici cetatenii nu sareau cu gura ca e cainele liber: “Vai! Ma omoara!” sau “Tine-l in lesa!” Nu! La acea vreme oamenii se jucau cu patrupedul si-si lasau copiii sa-l mangaie. Azi, informatiile trunchiate de pe la TV si de aiurea ii fac pe oameni sa stie ceva, dar sa nu stie bine ceea ce inseamna, categoric, cearta cu cei care stiu si care sunt mai putini (din pacate).

Acum as plimba cu lesa chiar si cel mai mic caine pentru ca oamenii par a fi devenit tot mai rai si l-ar putea lovi daca se apropie de ei – am vazut cazuri, am auzit despre altele. Nu vreau sa risc asa ceva cu bipedele fara pene.

Motive pentru a purta cainii in lesa cand iesim cu ei la plimbare:

1. Sunt oameni rai care i-ar putea rani daca au ocazia.

2. Cand femelele sunt in calduri cainii o iau razna si cei mai multi nu mai asculta comanda stapanilor si dusi sunt! Cainele va reveni de unde a plecat – mai devreme sau mai tarziu – dar stapanul, ingrijorat, va pleca sa-l caute si… uite-asa ramane un alt sufletel pe strazi.

3. Cainii sunt imprevizibili, oricat ne laudam ca sunt dresati sau ca sunt blanzi. Nu stim ce miros simte la vreun om sau animal si devine agitat – riscam ca animalutul nostru sa raneasca un om sau un animal.

4. Unora dintre oameni le este o frica irationala de caini – e bine sa evitam sa le provocam acestora vreun acces de panica sau – mai rau! – vreun infarct.

5. Cei mai multi caini se sperie la zgomote puternice si luati pe neasteptate o vor lua la goana sa se puna la adapost si riscam sa-l pierdem.

6. Cainii se pot indeparta de stapan si numai urmarind cine stie ce miros, sau alearga vreo pisica sau cine stie ce si se rataceste. Riscam sa il pierdem.

7. Fiind liber mai culege si mancare de pe jos si se poate imbolnavi; tinandu-l in lesa avem mai multe sanse sa ii scoatem mizeria din gura sau macar sa ne dam seama cam ce a inghitit si cand, pentru a putea interveni cu succes.

8. Cainele nostru, prietenos, poate alerga sa se joace cu un caine tinut in lesa iar proprietarul celalalt poate ca n-are dispozitia sa isi lase cainele sa socializeze (sunt destui din acestia). Sau, poate, celalalt caine nu e, inca, obisnuit in societatea altor caini si atunci va fi stricata si placerea plimbarii tale si a celuilalt, daca se iau cainii la harta – mai ales cand e perioada “de imperechere” si cei doi sunt amandoi masculi. Femelele nu sunt chiar asa de agresive in astfel de perioade si e un mit faptul ca “femela cu femela se cearta” sau “mascul cu mascul se cearta” cand se intalnesc. Este vorba doar despre educatia primita de cainii respectivi, de atitudinea stapanilor acestora – cainii simt emotia stapanului si actioneaza in consecinta: daca unul se teme de caini (sunt destui proprietari de caini care se tem de orice alt caine care nu-i al lui) va iesi scandal intre cainii care s-au intalnit.

NU lasati cainele legat sau – mai rau! – liber cand intrati pe cine stie unde! Cainele poate pleca si nu vedeti in ce directie; cainele poate fi furat, chiar si atunci cand e legat de vreun pom sau cine stie ce; cainele poate fi ranit de oameni – cu sau fara intentie.

Daca va iubiti cainii nu riscati sa ii pierdeti! Merita sa investim intr-o lesa lunga pentru a nu-i pierde! Sunt in comertul de specialitate lese care se “deruleaza” automat si se pot si bloca la lungimea dorita. Aceste lese sunt de la cele fine pana la unele foarte rezistente, pentru caini mari si puternici. Cainii mici si cei de talie medie ar trebui sa poarte ham, pentru a nu le afecta gatul in caz ca-i apuca sa traga de lesa. Pentru cei mari, puternici (care nu prea sunt sociabili) ar fi utila o zgarda (sau si zgarda si ham, pentru a nu le fi ranit gatul). Acest gen de lesa da cainelui iluzia ca e liber si poate fi scurtata foarte repede atunci cand vrem sa-l aducem langa noi.

Inca ceva: atunci cand aveti lesa lunga si sunteti in zone aglomerate (pe trotuar, in piete, pe alei de parc etc.) tineti lesa scurta pentru ca oamenii sa nu se impiedice in caine si in lesa si sa nu va mai injure (in gand sau tare). Avem dreptul sa luam cainele cu noi in multe locuri dar nu avem dreptul sa ii incurcam pe ceilalti in activitatile lor. Trebuie sa ii respectam si pe cei care nu au caine sau pe cei carora le e frica de caine sau urasc cainii.

Atitudinea fiecarui proprietar de caine foloseste sau dauneaza celorlalti proprietari de caini. Faptul ca avem caine si ne mandrim (sau nu) cu el nu ne face mai cu moţ decat cei care nu au. Noi suntem exceptia, nu regula.