Taxa pentru caine in asociatia de proprietari. Rautate sau necesitate?

Din cauza unor proprietari nesimtiti nu trebuie “persecutati” toti proprietarii de caini, in special.

Citeam pe undeva ceea ce scria o individa… I se adresa unei persoane (detinatoare de caine la bloc): “sa nu-mi spuneti ca animalul dv nu-si face nevoile pe holul blocului, ca nu va cred!” M-am intrebat atunci si ma intreb acum: cat de mult poate uri cineva oamenii (de caini nu mai zic!) pentru a face astfel de afirmatii? Mai rau: oare unde traieste acea sarmana individa si unde a fost educata daca poate gandi astfel?

Multi administratori de asociatii de proprietari urmaresc sa treaca la plata intretinerii cainii pe care unii proprietari ii detin. Motiveaza: mizerie, microbi, consum mare de electricitate cu liftul si altele de gen.

Cainii, conform legii, nu pot fi trecuti la plata intretinerii pentru ca nu sunt asimilati persoanelor. Din acest motiv au inceput sa fie taxati proprietarii de caini, in special pe motivul ca-si plimba cainii mai des cu liftul (de doua-trei ori pe zi) si nu-i sterg pe labe cand intra cu ei in scara blocului ceea ce – chipurile! – da de lucru in plus femeii de serviciu.

Sa vedem, daca e necesitate sau doar rautate sau s-au gandit unii sa speculeze dragostea unora pentru animale si sa adune bani pentru “fondul de reparatii” al asociatiei.

Cainii fac mizerie, consuma electricitate si uzeaza liftul.

Caz real, concret: la etajul 7 al unui bloc locuieste o familie compusa din doi parinti, un bunic, patru copii la scoala; total 7 persoane pentru care se plateste intretinere si se calculeaza cheltuielile per persoana. Copiii pleaca si vin de la scoala la ore diferite – liftul functioneaza numai pentru ei de 8 ori, consumand energie electrica si… se uzeaza; nu? Aceeasi copii ies si intra in casa de la joaca de cateva ori pe zi – liftul se uzeaza, energia electrica se consuma. Parintii merg la munca si vin de la munca, ies apoi si insotind copiii… Bunica duce si aduce copiii la si de la scoala… Toti acestia se plimba cu liftul zilnic de nu li se poate tine socoteala. Cand afara ploua sau e zapada urmele lor sunt in tot holul scarii, alaturi de alte zeci de urme (intre care ale eventualilor oaspeti, postasului etc) – femeia de serviciu nu e acolo in regim non-stop, ci numai cateva ore, dimineata… Intre sutele de urme lasate de toti locatarii care se plimba pe acolo se vor regasi si urmele unor labute de animale! Daca e sa calculam “cantitatea” de mizerie a urmelor de pasi ajungem la concluzia ca patru labute – oricat de mari ar fi – nu lasa o urma la fel de mare ca cea a labei unui biped fara pene.

Calculand plimbarile zilnice si firesti ale tuturor locatarilor dintr-un condominiu ajungem la concluzia ca animalele nu sunt la fel de multe ca bipezii fara pene si nu fac la fel de multa mizerie si nu se plimba la fel de des cu liftul, vizitandu-si si amicii de la alte etaje. Bineinteles, nu se iau in calcul aici bipezii nesimtiti care nu si-au educat sarmanul caine sa nu faca pe ziduri si pe unde apuca. Chiar si asa! Sa zicem ca se instituie taxa pentru acesti indivizi! Atunci, toti ceilalti locatari ar trebui sa tina ciocul mic si sa nu mai comenteze pentru mizerie. Doar bipedului in cauza i se iau bani pentru curatenie; nu?!

Oricum o dai taxa nu are sens. Iar daca are sens, bipezii care au vrut taxa pentru caine ar trebui sa-si tina pliscul si sa suporte. Ar fi putut sa actioneze in alt fel (exista dispozitii legale) si sa oblige bipedul nesimtit sa faca el curat dupa caine sau pur si simplu sa-l oblige la educatie si chiar sa il reclame si acesta sa fie amendat. Dar nu! Unii bipezii s-au lacomit la bani. Cei care s-au lacomit sa taca si sa inghita!

In plus! Cand afara nu ploua cainii nu mai lasa urme de apa / noroi prin scara de bloc – deci n-ar trebui sa se calculeze taxa – in acelasi cuantum -  pentru acele zile.

Daca vii cu sacii de cartofi si-i duci in camara lasi urme de praf in urma ta… Esti de bun simt si cureti praful (desi n-ai caine!) dar n-ar trebui s-o faci! Doar platesti femeia de serviciu sa curete… Cam asta ar fi logica celor care pretind taxe pentru cainii din bloc…

Cainii transmit boli si lasa par.

Da, desigur, doar ca un biped civilizat isi vaccineaza cainii si are grija de sanatatea acestuia daca nu pentru alt motiv macar pentru a-si proteja sanatatea personala si a familiei.

La cat par lasa cainii prin holurile blocului sau prin lift… sa-mi fie cu iertare! Intr-un an de zile nu poti aduna nici macar pentru o pernuta de ace!

Dar sa zicem ca-i de rau! O taxa lunara ii scapa pe ceilalti proprietari de boli si de parul cainilor?! Nicidecum, dar… se bucura ca-i fac rau unui mosneag care si-a permis sa creasca un caine pentru a-si mai alunga singuratatea si care prefera sa se plimbe in compania unui animalut decat sa sada pe banca din faţa scarii, alaturi de cei care n-au ocupatie.

Caz concret: intr-un bloc cu 28 de apartamente cu subsol umed vin de la deratizare impotriva gandacilor… In trei apartamente nu era urma de gandac, dar acolo erau: in doua apartamente cate un caine si in unul o pisica. Agentii de la deratizare stiu: gandacii simt unde se afla fiinte care le sunt dusmani naturali si evita zonele. Si hotii si cersetorii evita “zonele” unde sunt caini.

Cainii ii sperie pe unii vecini.

Da, exista caini mari, unii considerati periculosi, dar pentru acestia legiuitorul a instituit obligativitatea botnitei. Si pentru toti cainii exista obligativitatea purtarii cainelui in lesa.

Pe unii oameni, insa, ii sperie si un pui de caine. Exemplu concret: o femeie tanara la brat cu iubitul… Un pui de caine lup, in varsta de o luna (abia reusea sa-si mentina echilibru si sa mearga drept) e pe trotuar, in lesa. Femeia incepe sa urle ca-i e frica de caini! Tipa, si da din picioare! Catelusul incepe sa schelalaie disperat, de frica…

Alt exemplu: stapanul merge linistit pe marginea zonei verzi, tinandu-si cainele boxer in lesa. In jur, alti oameni isi plimba cainii in liniste… Un copil, cu ma-sa de mana, râde catre cainele boxer de la marginea cealalta a trotuarului (cca trei metri) si intinde manuta, bucuros ca vede animalul si dorind sa se joace. Boxeru-ul il ignora. Dar ce faca muma acestui copil?! Incepe sa urle! “Nu! Nu-i voie! Te musca! Vai!” Ţipa strident, isteric! Oamenii din jur se intorc speriati sa afle ce se intampla, cum ar putea ajuta… Un caine incepe sa latre cu furie, apoi si ceilalti ii tin isonul. Din cauza unei femei isterice si needucate s-a declansat o larma dementa in cartier.

Chiar nu-i educa nimeni pe unii bipezi, sa le spuna ca nu-i in regula sa urli langa caini, ca-i sperii si pot reactiona imprevizibil crezand ca sunt in pericol ei sau stapanul?!

O taxa pentru caine in mod sigur va lecui de frica irationala (sau de rautate) astfel de bipezi fara pene!

Cainii latra.

Ca sa vezi! Ce tupeu are un caine care latra cand suna cineva la usa sau la interfon. Prin definitie, cainele e animal de paza. Cei care latra fara oprire cand sunt singuri acasa trebuie, obligatoriu, educati. Nu e vina lor ca latra, ci a proprietarului neglijent. Dar! Multi proprietari de caini nu sunt constienti ca latra cainele toata ziua cand e singur, deci ar trebui sa li se atraga atentia si el sa urmareasca faptul pentru a se convinge. Un proprietar care nu vrea sa-si educe cainele sa nu mai latre cand e singur in apartament trebuie reclamat si trebuie amendat pentru tulburarea linistii. O taxa lunara va rezolva problema?! Cu taxa platita ceialti ar trebui sa nu se mai arate deranjati de latraturi!

**

Sunt unii care afirma: apartamentele sunt pentru oameni! Haida-de! Unde scrie asta?! Sunt unii care au apartamente cumparate pe numele cainilor! Sunt milionari care si-au lasat averile… cainilor sau altor animale pe care le-au iubit. Vorba vine, dar ca idee! Argumentele unora sunt chiar hilare si ma intreb daca ei isi dau seama cat sunt de caraghiosi, mai ales cand la bloc, la parter, unii oameni au un caine - si nu un caine mare, nu un caine care face galagie si nici nu-si face nevoile pe holuri…

Cat timp nu deranjez vecinii cu prezenta cainelui meu ar trebui ca fiecare sa-si vada de ale lui. Dar, sunt prea multi oameni care se hranesc din conflicte, prea multi oameni care mor de grija altuia, prea multi oameni fara ocupatie. Dar mai toti acestia merg regulat la biserica si se saluta cu “Doamne ajuta!” Pentru a fi pe intelesul lor: “Sa le dea Dumnezeu dupa sufletul lor!”

Sa fie clar! Nu ma refer aici la bipezii fara pene care sunt nesimtiti prin definitie! Pentru ca nesimtiti prin definitie sunt toti aceia care scuipa seminte in faţa blocului (si nu numai), toti aceia care arunca pe fereastra pampersul murdar al bebelusilor; toti aceia care-si plimba copiii in carucior aliniindu-se si ocupand un intreg trotuar; toti aceia care arunca gunoiul sau isi fac nevoile in zone verzi; toti aceia care urineaza in public pe pomi si / sau pe colturile cladirilor sau in holurile blocurilor… Astora cine le impune o taxa?!

O taxa lunara nu rezolva problemele pe care le au unii locatari cu nesimtitii care au caini! Ba chiar le poate agrava… Altele sunt solutiile, dar administratorii de asociatii sunt prea comozi sa rezolve si atunci taxeaza, iar daca vine la ei vreun vecin nemultumit ca a calcat in kk de caine in fata liftului acesta ar trebui sa ridice din umeri: femeia de serviciu vine abia dimineata… In logica taxei caca de caine va ramane acolo pana vine cineva sa curete… S-ar putea folosi dispozitiile legii care cere ridicarea rahatilor de caine (si amendati cei care n-o fac) dar…. E dificil… Cum dovedesti al cui caine a facut? Mai ales daca nu-l vezi?! Asa ca, voi, cei mai catolici decat papa, acceptati taxa si rahatul in blocurile unde locuiti.

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><> 

Repostare de pe alt blog personal, din motive ”categorie blog”.

Rahat de câine

Nebunia aceasta cu adunatul rahatului de caine a inceput sa exaspereze pe toti posesorii de caini. Trecatorii - aparent indiferenti - trag cu coada ochiului la fiecare detinator de patruped scos la pascut in lesa. Cum il vede pe unul ca se face ca ploua privind rahatelul din iarba, cum striga la el - nu conteaza ca patrupedul e plimbat de o femeie gravida prin luna a opta de sarcina, nu conteaza ca e plimbat de o persoana varstnica sau o persoana foarte corpolenta - genul de persoane care nu prea se pot apleca dar care - culmea! - si-au permis sa aiba un caine. Nu, dom’le! Legea e lege si se aplica tuturor! Ghici ce! Pe langa litera legii mai exista si spiritul legii si in spiritul legii - si al moralei, daca vreti - persoanele amintite mai sus n-ar trebui “admonestate” pentru ca nu ridica rahatul de caine din iarba (daca-i pe trotuar - mai rar la cainii cu stapan - e suficient sa-l impinga in iarba). Dar nu! Românul e om cu mult respect pentru lege si morala, cu spirit civic, nu gluma, cand e vorba de rahat! Oh, da! Scuipa oriunde coji de seminte, nu selecteaza gunoiul, isi barfeste vecinii, prietenii si neamurile dar face urat daca vede un caine ca se rahateste in zona verde unde picior de om nu trece.

Se pricepe românul la caini? Haida-de! Se pricepe la politica, la fotbal, de ce nu s-ar pricepe si la caini? Vede unul o catelusa ca-si ia pozitia pentru pipi… Se apropie zambitor de stapan si-i spune mieros: “Banuiesc ca veti aduna…” (nu zice cuvintele rahat sau caca, pentru ca i se pare rusinos probabil). Stapanul priveste spre comentator: “Desigur, cand va aface caca; aceasta e femela si acum face pipi - femelele nu prea ridica piciorul pe pom”. “Ah, da?!” o da in spate comentatorul si pleaca, tinandu-si coada intre picioare.

Catelul isi ia pozitia de caca, pe un colt de zona verde izolat. O blonda cu parul valvoi, de la prea mult permanent si de la vant, se opreste si-i spune stapanului de caine: “Sa adunati ce face, pentru si pe aici ar putea trece candva un om”. Stapanul o priveste lung si zice: “Categoric va trece pe acolo cineva, cand va dori sa faca acelasi lucru”. “Domnule, dar legea asa spune: fiecare sa adune”. “Duduie, te bagi ca musca sub coada calului. De unde stii ca nu adun? Uite, am punga, dar pentru ca-ti place sa fii musca o sa las rahatul acolo. Daca vrei, ia-l tu” - ii pune punga in sacosa si-si vede de drum, lasand blonda sa dea din buze ca peştele.

Unde se arunca punga cu rahatul de caine? In cel mai aproiat cos de gunoi. Ghici unde-i, uneori, cel mai apropiat cos de gunoi? Acasa, si acasa poate fi si la doi kilometri distanta. Plimbi punga cu rahat printre trecatori. Perfect. Unii baga-n ei saorma si tu te plimbi cu rahatul pe langa ei - perfect igienic, perfect civilizat.

Arunci punga cu rahat in cel mai apropiat cos de gunoi. Seara vin ecologistii sa curete cosurile - rahatul se aduna la groapa de gunoi de la marginea orasului unde incepe sa… dospeasca, fiind in punga. Apoi, vin unii si dau foc gunoiului… ca asa inteleg ei sa diminueze gunoiul… De ce le-o zice gropi de gunoi cand, de fapt, sunt munti de gunoi? Başca, mai sunt si cautatorii prin gunoaie, dupa resturi de mancare, doze din aluminiu, peturi si altele… Ce placere pentru ei sa dea si de ceva moale… Unii ar avea nevoie de jumatatea de corn din cos, de doze si de plastic sau hartie… Ce fac unii dintre acesti cautatori cu pungile pline cu rahat?! Unii le arunca pe trotuar, altii in containerele asezate din loc in loc pentru ca cei care au haine de prisos sa le puna acolo, de unde vor fi impartite celor care au nevoie… Igienic si civilizat, categoric.

Până sa ajunga gunoierii mai ajung la cosuri betivi care-si descarca nervii sau surplusul de energie pe cosurile de gunoi, imprastiind tot ce-i in ele, inclusiv pungile cu rahat… La fel de civilizat si igienic. Parca ti-ai dori sa nu mai adune nimeni rahatul de caine din zonele verzi unde nu calca cineva altfel decat in mod exceptional, impins de o acuta nevoie fiziologica!

Cand cainele se rahateste pe trotuar sau in locuri pe unde trece chiar si numai un om, in 24 de ore, nici nu trebuie lege pentru a intelege ca trebuie sa-l aduni, sau sa-l impingi in zona verde, dar unde nu calca cineva altfel decat intamplator si foarte rar cei care cosesc iarba (cand rahatul e deja deshidratat) ce sens are? Ca de putit nu pute decat, eventual, in momentul in care e facut. E toxic pentru pamant? Haida-de! Ca-n muntele de gunoi nu-i deloc toxic, mai ales cand arde, in punga, la foc mocnit. Cum o fi pentru cei care, in unele localitati, lucreaza la selectarea gunoiului?!

Cand se rahateste un copil prin astfel de zone verzi - ba chiar in parcuri sau pe la coltul cladirilor - zice lumea ca nu-i bai, doar e copil… Face un barbat pe pom sau pe zidul cladirilor? Eh, lasa-l, ca doar are vezica mica si nu poate tine… In astfel de cazuri unuia sa i se adune rahatul iar celalalt sa faca in borcan - ce mare lucru?! Daca-i lege pentru pastrarea curateniei sa fie pentru toti; nu?

De ce n-are câinele coada

Imagini si text care pot afecta emotional!

Pe scurt: pentru ca niste bipede fara pene i-au taiat-o!

Unii sar in apa inghetata pentru a salva un lup, il resusciteaza, il ingrijesc, iar altii… isi inraiesc cainele taindu-i coada!

sursa: Dog Rescue Shelter

Zilele trecute, patru fiinte cu aspect umanoid din satul Tătaru, comuna Dudeşti, Brăila si-au gasit ca distractie sa taie coada unei cateluse in varsta de numai cateva luni. Doi au tinut cainele, unul filma si al treilea i-a retezat coada. Râsetele grohaitoare ale derbedeilor nu au reusit sa acopere schelalaitul cainelui. Mandri de isprava pe care o considera traditie au postat filmul pe YouTube. Reactiile au fost imediate. Sute de persoane au sunat la Politie pentru a-i reclama si cateva zeci (unii din strainatate) au depus plangere impotriva lor pentru schingiuirea animalului. Politistii i-au audiat cateva ore pe stapanul catelusei (varsta 30 de ani), pe cei doi care au tinut cainele (varsta 18, respectiv 21 de ani) si pe cameramanul de ocazie (26 de ani). Stapanul a sustinut cu seninatate ca n-au facut decat sa urmeze un obicei din strabuni: taiatul cozii sau arsul pe bot pentru a face cainele rau, bun de paza, asa - dupa cum spun ei - se face in fiecare gospodarie din sat. Satenii i-au sustinut afirmatia!!!

Filmul a ramas pe retelele de socializare si in editiile online ale publicatiilor românesti si straine.

Fotografiile celor trei implicati direct sunt peste tot pe net (desi si-au sters conturile de FB intre timp), povestea cainelui depasind granitele statului, ca sa stie lumea ce buni crestini sunt in România, tineri care au facut la scoala ore de religie unde au invatat - se presupune - sa respecte tot ceea ce tine de Creatie. Peste hotare a ajuns si petitia in care se cere identificarea si pedepsirea persoanelor care in vara au torturat un caine si i-au scos ochii, lasandu-l in agonie.

Politistii le-au deschis dosar penal si isi continua cercetarea privind comiterea infractiunii de ranire sau schingiuire a animalelor (cf. art. 25, alin.1, lit. e, Legea 205/2004) si trimiterea in judecata. Directia Sanitar-Veterinara i-a amendat pe proprietar si pe cel care a taiat coada cu cate 1500 de lei. Mii de români au semnat o petitie online in care cer pedepsirea vinovatilor (pedeapsa pentru astfel de cazuri fiind inchisoare de la 3 luni la un an sau amenda).

Voluntarii MDPA Miscarea Dreptate pentru Animale impreuna cu reprezentantul Asociatiei pentru Protectia Animalelor Kola Kariola s-au mobilizat si au plecat sa salveze bietul suflet chinuit. Catelusa a fost preluata in final de Asociatia Dog Rescue Romania si dusa la o clinica din Bucuresti unde medicul Rudi Hofmann i-a acordat ingrijiri medicale.

Tot in România, in ianuarie 2015, in noaptea de Anul Nou, barbati mascati au fost filmati tragand dupa ei pe strazile din localitatea Puieşti (jud. Vaslui) cadavre de caini si de pasari! Localnicii se distrau – au filmat scena si au postat imaginile pe o retea de socializare.

Pe vremuri, in prima zi din Postul Mare, se obisnuia sa se faca jujeul (tărbacul cainilor, altfel spus), un ritual crud care consta in gonirea, chinuirea si baterea cainilor; se zice ca ritualul nu se mai practica... Dar oare, chiar nu se mai practica prin vreo zona?! Ritualul consta din asezarea cainelui pe o scandura legata cu doua funii; funiile erau torsionate cat de mult posibil iar cand erau eliberate reveneau repede la starea initiala, imprimand scandurii o rotatie care arunca animalul cat colo! In acelasi timp cu chinuirea cainilor erau rasfatate si indopate gastele. Se presupune ca obiceiul a fost preluat de la romani, care comemorau astfel salvarea Romei de invazia celtilor, cand orasul nu a fost alertat de cainii de paza, ci de gastele Capitoliului. Locuitorii de pe aici, in amintirea stramosilor latini, obisnuiau sa pedepseasca patrupedele care dormeau cand stapanii lor aveau nevoie de ajutor.

Vecinii nostri, bulgarii, au si ei un obicei barbar, care se repeta an de an desi e interzis prin lege: in satul Brodilovo, din sud-estul Bulgariei, in fiecare an, la inceputul lunii martie, localnicii infasoara cainii intr-o funie care are capetele legate de doi pari infipti pe malurile unui râu; animalele sunt invartite la o viteza mare, inainte de a cadea in apa. Cetatenii afirma ca ritualul lor are scopul de a feri cainii de turbare, nu de a le face rău.

Poate e răutate ceea ce scriu, dar astfel de oameni chiar se inmultesc! Ei au impresia ca pot iubi o alta persoana si aduc pe lume copii pe care ii educa in stilul evului mediu intunecat! 

Lily, alt caine ingropat de viu

Imagini si text care pot afecta emotional! 

Un alt caz de caine ingropat de viu s-a petrecut in Africa de Sud, cu trei sau patru ani inainte de Athena – dar cine stie cate cazuri au mai fost, sunt si vor fi si nimeni nu le stie, nu le va sti?

Se numeste Lily si isi petrecea viata in Cape Town, cautand mancare pe strazile orasului si intr-o zi a ajuns in curtea unei scoli, ceea ce l-a enervat pe director. Era piele si os, semiparalizata la picioarele din spate - afectiune dobandita cand era pui, de la o lovitura. Pentru ca a indraznit sa faca mizerie intr-o sala de clasa, directorul scolii a ordonat portarilor sa scape de ea. Acestia au tarat-o afara din curtea scolii, dar directorul a insistat sa o faca sa dispara. 

Ce s-au gandit atunci?! S-o ingroape de vie. Au asezat cainele pe fundul unei gropi adanci si aproape au acoperit-o, indiferent la scancetele animalului in suferinta – de mila, probabil, i-au lasat capul afara. Douazeci de minute a stat cainele ingropat, pana au venit salvatorii, anuntati de un om cu suflet - una dintre femeile care spala vasele la scoala a sunat la International Fund for Animal Welfare’s Mdzananda Animal Clinic, organizatie infiintata in anul 1969 in Canada si care acum salveaza animale / populatii de animale si habitate din peste 40 de tari, oferind asistenta tuturor animalelor in nevoie, fie ca e vorba despre caini si pisici, animale salbatice sau animale salvate in dezastre. De asemenea, sunt preocupati si de educarea populatiilor in vederea stoparii cruzimii impotriva animalelor sau a vanatorii in exces, cum sunt cazurile balenelor si focilor care sunt ucise in scop pur comercial.

Lily a fost dusa la o clinica veterinara unde s-a constatat ca avea coloana vertebrala afectata in doua locuri. A urmat unele tratamente de hidroterapie, acupunctura si altele, care au ajutat-o sa-si recapete mobilitatea picioarelor din spate si i-au tratat incontinenta. A castigat in greutate si muschii s-au dezvoltat. Tratamentul a fost de durata, dar dragostea oamenilor a ajutat-o sa invinga toate neajunsurile. Acum si-a gasit un camin definitiv in casa unei jurnaliste liber profesioniste, voluntar la organizatia care a avut grija ca Lily sa fie salvata. Desi mai are de recuperat, Lily e acum un caine fericit si iubit.

Unul dintre portari, Poto Mfengu, mai tarziu, a afirmat ca n-ar fi vrut sa faca asa ceva, dar era disperat sa-si pastreze slujba – in final, tot a pierdut-o. Avocatii directorului au sustinut ca declaratiile celor doi sunt mincinoase. Cei doi portari au fost arestati si acuzati de cruzime impotriva animalelor, fiind pedepsiti la 150 de ore de munca in folosul comunitatii la Mdzananda Animal Clinic, unde era ingrijita si Lily. Cainele si tortionarul lui s-au intalnit pentru prima data dupa acele momente de cosmar. Bineinteles ca animalul nu ii purta ranchiuna si ii accepta mangaierile. Poto Mfengu a ajuns sa fie voluntar in acea clinica, declarand ca si-a gasit vocatia.

Nici directorul nu a scapat, si a fost acuzat de neglijenta, tortura si cruzime pentru ingroparea cainelui, precum si acuzatia ca a provocat suferinte inutile – toate acuzatiile fiind facute in baza legii privind protectia animalelor. Pentru ca a scapat de pedeapsa, cei de la clinica au facut plangere si directorul a fost arestat si inchis. In iulie 2015 a inceput un program privind educatia... umanitara si trebuie sa il termine daca vrea un dosar penal din nou imaculat.

Povestea catelusei Lily a retrezit constiinta oamenilor din Africa de Sud cu privire la faptul ca si animalele trebuie protejate. Lucrand pentru astfel de organizatii unii dintre cetateni si-au gasit primul lor loc de munca unde sunt platiti bine si tratati omeneste, reusind sa se salveze din saracia lucie in care traiau.

Photo credit: IFAW / Mdzananda Animal Clinic 

Athena, cainele ingropat de viu

Imagini si text care pot afecta emotional!

In data de 1 august a.c., intr-o suburbie a Parisului, un tanar se plimba pe o strada de sub podul pe unde trece A14, alaturi de o prietena si de cainele său, cand catelusa s-a grabit, hotarata, catre un loc anume; tanarul a descoperit ceea ce probabil nu si-ar fi imaginat ca poate face o fiinta umana: un caine ingropat de viu pana la gât; era legat cu o lesa groasa la capatul careia se afla o punga incarcata cu pietris pentru ca animalul sa nu aiba vreo sansa de a se elibera de sub moloz.

sursa 

A eliberat cainele din moloz si i-a dat sa bea apa, apoi a chemat politistii si pe cei de la protectia animalelor. A doua zi a impartasit pe Facebook descoperirea pe care a facut-o. Nu doar francezii au fost revoltati si au cerut – printr-o petitie – pedeapsa maxima pentru cel care a facut asa ceva unui animal...

Proprietarul inuman, un tanar in varsta de 21 de ani, a fost descoperit in seara aceea deoarece dogul de Bordeaux avea tatuaj. A fost arestat la domiciliul sau din Carrières-sur-Seine si acuzat de cruzime impotriva animalelor, iar daca va fi gasit vinovat risca o pedeapsa cu inchisoare de pana la doi ani si o amenda de 30 de mii de euro (la noi,  Legea 205/2004 privind protectia animalelor republicata in 2014 prevede in art. 25, al 1) pentru o astfel de fapta inchisoare de la 3 luni la un an sau amenda). In timpul arestarii a insultat un politist. In apararea lui a invocat faptul ca animalul a scapat, dar e greu de crezut ca un caine in varsta de 10 ani, bolnav de artrita, ar fi putut sa strabata o distanta atat de mare. Procesul sau se va judeca in luna martie 2016.

Clinique Vétérinaire V24 

In stare de soc, complet deshidratata, suferind de hipertermie, Athena (numele i l-au dat ingrijitorii, dupa zeita greaca a intelepciunii) a fost dusa la clinica veterinara din Levallois-Perret, unde a primit ingrijirile de care a avut nevoie. Acum este in siguranta, la o asociatie de protectie a rasei Dog de Bordeaux. Dupa o saptamana i-a fost mult mai bine; e blanda si prietenoasa si veterinarii sunt convinsi ca va depasi cu bine trauma prin care a trecut si se va mai bucura de timpul care i-a mai ramas de trait. Recuperandu-se atat de repede dupa calvarul de neimaginat, dezvaluind o personalitate minunata, face ca fapta impotriva ei sa fie si mai dezgustatoare.

Dogul de Bordeaux (Mastiff Francez) este unul din cei mai vechi caini francezi, stramosii lui fiind cainii de lupta romani (Pungaces); a fost folosit la ocrotirea cirezilor impotriva ursilor si lupilor, la paza macelariilor si a carciumilor, dar si la sporturi sangeroase: lupte intre caini sau cu tauri, ursi si alte animale salbatice, castigandu-si o faima de gladiator temut. Este raspandit atat in Europa cat si in SUA.

Este un caine impunator, inteligent, vigilent, foarte curajos, calm, echilibrat, latra putin, curios si mandru. Este foarte devotat si atasat de stapan si familia acestuia. Ofera mult devotament si afectiune si simte nevoia sa primeasca aceeasi afectiune din partea stapanului. Strainii nu sunt primiti decat cu acordul stapanului. Este protector si tolerant cu copiii. Nu trebuie tinut sub un soare puternic deoarece pot face insolatie.

(http://www.infocaini.ro/rase-de-caini/rasa/dog-de-bordeaux)

Mai in gluma, mai in serios, dar indignata, cunoscuta militanta pentru cauza animalelor, Brigitte Bardot, ar dori aceeasi soarta pentru proprietarul Athenei. Va dati seama?! Daca oamenii sunt capabili de asa ceva ei nu mai sunt fiinte umane, sunt monstri! Mi-ar placea ca si proprietarul Athenei sa aiba parte de aceeasi soarta – a spus ea, intervievata de cei de la Europa 1.

E oribil! N-am cuvinte! Daca nu mai vrei animalul de companie sunt oameni care il preiau in adapost... Dar asta e sadism pur – a spus secretarul general al Asociatiei pentru Protectia Animalelor din Franta.

Datorita unui tanar aflat la locul potrivit in momentul potrivit (cum a declarat el ca replica la toate laudele) o catelusa a fost salvata de la o moarte crunta. Si, desigur, catelusa lui are un rol important: fara aceasta probabil ca nu ar fi descoperit cainele ingropat pentru ca nu ar fi avut drum chiar pe acolo, si de vazut nu l-ar fi putut vedea. Pe scurt: un caine a salvat alt caine.

Adapost pentru caini si solidaritate

Exista pe Internet – deci si pe Facebook – multe grupuri de oameni care se preocupa de bunastarea animalelor – in mare parte e vorba despre caini si pisici (probabil si pentru ca acestea sunt cel mai adesea abandonate in drum).

Initiativele lor sunt de lauda – mai ales ale celor care nu au si nu reprezinta vreo organizatie privind protectia animalelor; sunt persoane fizice – cele mai multe tinere si foarte tinere, cu problemele lor, cu locul lor de munca, familia etc. – care vor sa faca animalelor o viata mai buna si nu sunt platiti sa faca asta.

Ce m-a surprins foarte tare (in mod neplacut) a fost momentul in care o tanara si-a exprimat dorinta de a deschide un adapost pentru caini, adapost pe care sa il sustina financiar printr-o pensiune canina, prin transportul pentru animale. Atunci cand fata si-a exprimat intentia – la nivel de idee – cei mai multi dintre cei care se ocupa cu animalele, adunandu-le de pe strada si gasindu-le un adapost sigur – au sarit, practic, la ea, spunandu-i ce greu e sa faca asta, scriindu-i ca daca vrea sa faca bani de pe urma animalelor sa caute alt grup, ca ei stiu ce greu e, ca de n-ar fi asa de greu ar fi facut si ei care, de ani, se lupta sa aiba grija de cainii nimanui.

Daca tot stiu cat e de greu inseamna ca stiu si ce ar trebui facut, de unde ar trebui pornit – inclusiv pentru o pensiune, care ar putea aduce profit pe termen lung deoarece multi dintre cei care aduna animale nu au unde sa le mai cazeze si o pensiune le-ar fi utila, pentru ca ce ar plati persoanelor care se ofera sa le tina temporar – contra cost si/sau mancare, vaccinari, deparazitari etc. – s-ar putea oferi pensiunii.

Acestia, care de ani de zile – sustin ei – se preocupa de bunastarea animalelor, ar trebui sa le ofere sfaturi celor care afirma ca vor sa demareze un astfel de proiect si sa le explice ce si cum sau, macar, sa ii indrume unde sa caute informatii. Dar, nu! Ei n-au facut decat sa critice intentia, sa sustina ca e greu – ca de-ar fi fost usor ar fi facut si ei! Ar fi putut sa se ofere sa colaboreze! Ar fi colaborat pentru bunastarea cainilor!

In loc sa risipeasca si asa putinele resurse ar putea sa accepte colaborarea cu altii, dar ei se incapataneaza, parca, sa pastreze situatia neschimbata… sa spuna, de cate ori au ocazia, cate animale au in grija, cate animale au salvat… Nu le minimalizez eforturile, ci doar incerc sa le semnalez ca nu e corect modul in care procedeaza – mai mult alungand alti oameni care vor sa se implice in protejarea animalelor tuturor si ale nimanui…

Din pacate, am observat ca nu prea se deranjeaza multi sa colaboraze, ca si cum ar vrea sa fie ei cei care sa-si aroge meritele de a ingriji caini si pisici! Ca si cum ar fi un concurs intre cine are mai multi in grija, cine a salvat mai multi. Inca o data, solidaritatea românilor lasa de dorit! Nu stiu ce-i cu românii de nu reusesc sa fie o comunitate unita pentru aproape nimic! Si e pacat! In acest caz e pacat si pentru animale dar si pentru cei care doresc sa faca ceva mai mult pentru ele si se izbesc in barierele pe care le ridica altii, ca si cum n-ar vrea sa reuseasca! Ca si cum le-ar fi ciuda ca n-au avut ei ideea si n-au supus-o dezbaterii; ca si cum le-ar fi ciuda ca ei n-au macar banii de a demara proiectul; ca si cum le-ar fi teama ca altii ar putea reusi unde au dat ei gres!

Dupa multe mesaje rautacioase si descurajante, incet-incet au aparut alte voci, care au oferit informatiile pe care le aveau, au oferit exemple de pensiuni, exemple de padocuri, exemple de firme unde ar putea apela si multe altele. Dar tot mai aparea una dintre vocile care ziceau: “toata lumea se pricepe, doar noi, cei care ne ocupam de caini zi de zi nu ne pricepem si nu stim ca e greu”. Poate chiar nu se pricep, de aceea n-au reusit decat sa alerge mai mult, sa cheltuiasca mai mult si sa consume mai multa energie si mai mult timp decat s-ar fi intamplat daca ar fi ales sa colaboreze, sa faca un plan, sa faca socoteli si cu planul gata sa solicite ajutor si de la altii. Dar, probabil, au vrut sa fie doar ei si numai ei, sa-i laude ceilalti pentru dedicarea lor si altele… Mai amintesc si faptul ca de face cineva vreo greseala, din nestiinta (fiind prima data cand are un animalut, de exemplu) e imediat luat intai la treispe-paispe, criticat ca nu se pricepe, criticat ca greseste… In loc sa-l sfatuiasca pe un ton politicos, sa-l incurajeze. Nu! Ei – cei priceputi! – uita ca nu s-au nascut invatati – chiar daca nu i-a invatat nimeni au invatat din practica si ar putea impartasi cu ceilalti ceea ce stiu pentru ca lucrurile sa mearga bine mai repede, pentru ca proiectele sa se dezvolte.

Fara solidaritate, fara colaborare stransa si sincera putine pot fi transformate in (mai) bine – oricare ar fi domeniul! 

F.B.I. şi cruzimea faţă de animale

F.B.I. (Federal Bureau of Investigation) a anuntat de curand ca va considera cruzimea faţă de animale ca infractiune distincta si grava, considerand ca persoanele care abuzeaza animalele pot ajunge sa comita delicte mult mai mari si pot ajunge chiar la torturarea semenilor, fiind dovedit statistic ca foarte multi dintre ucigasii cei mai rai au inceput prin a chinui animale.

Anterior, in Uniform Crime Report, cruzimea faţă de animale era o fapta cuprinsa la categoria „alte infractiuni”. Din anul 2016 va fi infractiune distincta pentru care pedeapsa poate fi mai mare decat pana acum. In acest an se va consolida statistica privin cruzimea faţă de animale si din ianuarie 2016 legea se va aplica.

Uniform Crime Report este o publicatie anuala ce contine date criminologice compilate de agentii Biroului, date destinate sa ajute fortele de ordine la identificarea problemelor de aplicare a legii in special cu privire la infractiuni precum omorul, omorul prin imprudenta, violul in forma agravata, talharia, furtul de autovehicule, atacul agravat, incendierea si alte infractiuni cu mare grad de periculozitate. Aceste studii ofera o privire de ansamblu asupra criminalitatii, la scara nationala deoarece se bazeaza pe statisticile prezentate de agentiile de aplicare a legii de pe intreg teritoriul S.U.A.

Conform modificarilor ce urmeaza, abuzul impotriva animalelor va fi considerata o infractiune impotriva societatii, in primul rand pentru ca cei care chinuie animalele pot fi considerate persoane cu risc major in savarsirea unor infractiuni mai grave; in al doilea rand pentru ca vederea animalelor torturate poate induce o stare de rau celorlalte persoane iar in al treilea rand pentru ca animalele sunt fiinte capabile sa simta durerea si… nu pot apela numarul de urgenta (in S.U.A.) 911.

Pe scurt: cei care comit abuzuri impotriva animalelor vor intra in categoria infractorilor periculosi, alaturi de ucigasi, incendiatori s.a.

Infractiunea va avea patru forme: neglijenta, abuz intentionat si tortura, abuz organizat (luptele intre caini, intre cocosi etc.), abuzul sexual asupra animalelor.

In definitia oficiala prin cruzime faţă de animale se va intelege orice actiune care pune in pericol integritatea fizica a animalului si uciderea acestuia, in aceste actiuni intrand neglijenta cu sau fara intentie, tortura, mutilarea, bataia, otravirea, abandonul dar sunt incluse si cazuri precum lasarea fara hrana, apa, adapost, tratament medical (cand e cazul), transportul in conditii care pot provoca ranirea sau moartea animalului, luptele intre animale si altele de acest gen.

Sub incidenta legii nu vor intra intretinerea necesara animalelor folosite in spectacole sau sport, utilizarea animalelor ca hrana, vanatoarea legala, capcanele sau pescuitul.

Grupurile pentru drepturile animalelor au militat mai mult de un deceniu pentru schimbarea legii. In anul 2014 a fost semnata Legea lui Patrick, prin care a fost ridicat gradul de periculozitate al infractiunii de cruzime faţă de animale. Patrick a fost un pit bull slab (descarnat), gasit abandonat intr-o punga, intr-un container de gunoi, starea cainelui atragand atentia nationala ca un exemplu de abuz grav asupra animalelor.

Mai recent a fost adoptata o lege prin care se interzice piercing-ul si tatuarea animalelor de companie.

Proprietara lui Patrick a fost condamnata, in august 2013, la 18 luni de inchisoare cu suspendare si i-a fost luata custodia cainelui pe care l-a abandonat in martie 2011 aruncandu-l, pur si simplu, la gunoi.

Cainele s-a recuperat miraculos, sunt de parere medicii care l-au ingrijit.

Pentru cei care iubesc cainii

Nu sunteti multi si faceti ce puteti pentru a ajuta si cainii fara stapan. E un lucru de lauda si nu e deloc usor. Dar! Incetati cu atitudinea gen “nu exista nu pot, ci nu vreau” atunci cand cineva spune ca nu-si permite sa aiba grija de un caine sau de o pisica. Nu cunoasteti situatia persoanei respective – e posibil sa fie doar o persoana foarte comoda, dar o priveste personal si nu aveti dreptul sa o judecati si sa ii reprosati ca nu vrea sa ia caini sau pisici in grija – poate ajuta oferind bani sau produse necesare, iar daca n-o face nu-i bai.

Cand cineva va spune ca nu-i permite timpul sa ingrijeasca pisici sau caini nu-i trantiti texte ca si voi aveti munca si copii si alte alea (poate unii au multe in plus). Unii locuiesc la bloc si ar trebui sa plimbe cainele de cel putin doua ori pe zi, iar in restul timpului – intre 10 si 14 ore (calculand si timpul dus-intors si alte treburi) - cainele ar sta singur, poate ca ar latra deranjand vecini, poate ca si-ar face nevoile prin casa si multe altele. Cand omu’ vine de la munca frânt numai energie sa curete nu mai are, apoi sa scoata cainele si multe altele. Poate ar avea probleme cu vecinii, si numai de şicane si reclamatii nu i-ar mai arde… Plus ca s-ar putea sa fie o persoana care are in grija mai multe animale, doar ca nu o spune pentru a nu parea ca nu se descurca sau, doar, nu vrea sa se laude cu ce face si cat face, de una singura sau in colaborare cu prietenii apropiati…

Incetati a fi sarcastici cu cei care nu vor sa ingrijeasca animale intr-o garsoniera la bloc sau pur si simplu nu vor sa isi asume o astfel de responsabilitate!

Daca vine un copil in familie sau daca nu-l mai puteti ţine din cine stie ce motive (care pot interveni oricand) nu abandonati cainele in strada! Cautati un om bun pentru el, unul care sa nu-l abandoneze cum faceti voi, uneori dupa multi ani in care l-ati rasfatat. Sau, macar, duceti-l la un adapost – chiar daca nu va avea o viata buna macar nu va suferi de foame, sete si frig in aceeasi masura ca pe strazi.

Pisicile se adapteaza pe strada mai repede decat o fac cainii care au fost crescuti in casa.

Cand cineva, in cartier, va spune sa faceti curat dupa ce hraniti cainii sau pisicile nu va enervati! Nici n-ar trebui sa vi se spuna sa pastrati curatenia. Faptul ca hraniti niste fiinte neajutorate nu va da dreptul sa lasati mizerie in jur – curatati resturile care raman, adunati hartiile pe care lasati mancarea, daca nu o asezati direct pe jos, in cutii sau caserole. Incercati sa hraniti cainii si pisicile mai departe de intrarea in bloc: si cainii si pisicile se obisnuiesc sa astepte mancarea in acel loc si astfel vor fi linistiti si oamenii carora le e frica de caini. Ganditi-va si la oamenii din jurul vostru, nu doar la animalute – in acest fel le faceti un bine si animalelor, pentru ca e mai mic riscul de a fi lovite de cei excesiv de frustrati.

Nu aruncati oase si lături de la fereastra in speranta ca le va gasi vreun caine sau vreo pisica – reusiti doar sa faceti mizerie pentru ca nu toti cainii vor roade oasele pe care nu e nici un firicel de carne si pana da vreun caine de ceea ce ati aruncat ar putea fi alterate si animalul nu se va atinge de ele si nu pentru ca nu e flamand, ci pentru ca simte ca nu e hrana acea stricaciune.

Adunati rahatul de caine macar atunci cand e facut pe asfalt. Nu e vina cainelui ca o face si nu trebuie sa va fie scarba sa adunati, doar ca, de regula, in apropiere nu e niciun cos de gunoi…

Din loc in loc plasati vase cu apa - multi se gandesc sa hraneasca animalele de pe strazi dar putini se gandesc ca le trebuie si apa.

Plimbati-va cainele tinandu-l in lesa, mai ales in zonele aglomerate – si nu lasati lesa lunga cand sunteti in astfel de locuri pentru ca nimeni nu e obligat sa sara peste firul lung al lesei sau sa se fereasca de un caine; chiar daca e un caine bland unii se sperie – luati prin surprindere ar putea face gesturi bruste chiar si cei care nu se tem de caini, altii ar putea striga si sperie cainele, despre care nu poti fi sigur ce reactie are si te mai alegi si cu vreun necaz.

Lasati cainele acasa cand mergeti la cumparaturi pentru a nu-l lasa singur in faţa magazinului nici chiar legat – exista riscul (mare!) sa fie furat sau lovit; si nici nu-l târâţi dupa voi in piata aglomerata, sa fie lovit animalutul, din greseala ori din “greseala”, sau sa va injure toti cei care-s preocupati de pretul verzei.

Cei care-si plimba cainele in lesa ar putea sa fie si ei nemultumiti ca un caine liber ar sari la al lui, care-i imobilizat in lesa. Exemplu: un Bulgog francez (caine de talie mica) lasat liber a sarit la gatul unui Boxer aflat in lesa – daca stapanul Boxerului nu ar fi avut prezenta de spirit sa pareze saltul cu piciorul Buldogul si-ar fi infipt coltii in beregata acestuia pentru ca lesa il impiedica sa se apere singur. Un caine Rottweiler, in parc, lasat liber, a ucis un catel Caniche tinut in lesa. Buldogul francez avea amintirea unui caine mare care l-a ranit candva si sarea la beregata oricarui caine mare pe care il intalnea (si stiind asta stapanul il lasa, totusi, liber), dar Rottweilerul fusese violent pentru prima data. Cainii sunt imprevizibili, oricat de mult credem noi ca ii cunoastem. Un miros, un gest ii pot face s-o ia razna, mai ales pe cei care nu sunt foarte bine educati sau dresati sa asculte instant comanda stapanului. Iar cand sunt femelele in calduri chiar si cei dresati o cam iau pe aratura.

In plus, plimbandu-l in lesa nici nu il pierdeti si e mai usor sa observati daca inhata ceva de pe jos – cainii care au stapan mananca si ei de pe jos si n-o fac pentru ca nu-s hraniti, ci pentru ca e in firea lor. Pentru a nu manca de pe jos trebuie dresati – si nu e usor un astfel de dresaj.

Nu loviti cainii fara stapan care se apropie de al vostru – daca aveti un caine vaccinat la zi nu exista riscul sa ia cine stie ce boala, si nu va lasati animalul liber pentru a se imperechea la intamplare – atunci ar putea contracta o boala ;) – pentru ca – nu-i asa?! – ne straduim sa micsoram numarul cainilor fara stapan.

Respectati-va vecinii pe care-i intalniti cand iesiti cu cainele. Nu lasati cainele liber, sa nu ii speriati pe cei care nu se asteapta sa-l vada; iesiti din lift intai voi, pentru ca cel care e, eventual, in faţa usii sa nu se sperie, luat pe neasteptate de aparitia cainelui – si nici cainele sa nu se sperie si sa inceapa sa latre cand ii apare cineva brusc in faţă. Educati cainele sa nu latre tot timpul cat e singur. Poate ca nu stiti ca latra in absenta voastra asa ca intrebati vecinii din imediata apropiere daca o face, si cereti-va scuze daca latra cainele cand e singur, si remediati problema.

Un singur om care are caine daca e nesimtit ii face pe oameni sa-i bage in aceeasi oala pe toti ceilalti care au caini sau ii hranesc pe cei fara stapan.

Nu raspundeti cu acelasi ton celor care nu au loc de voi. Ganditi-va ca acei oameni pot fi fricosi, invidiosi, depresivi sau doar frustrati sau pot fi chiar dusi cu pluta si sa sara la voi cu vreun cutit. Fiti intelegatori cu ei, chiar daca ei sunt nesimtiti. Se zice ca de zambesti mereu unui om incruntat pana la urma va incepe si acela sa-ti zambeasca.

Oferiti-le  nefericitilor o vorba buna, chiar daca ei va arunca vorbe de ocara.

Citeste si: Pentru cei care nu iubesc cainii

Pentru cei care nu iubesc cainii

Sunteti multi si sunteti vocali – sa nu zic ca unii sunteti isterici, altii sadici, altii rai, altii invidiosi, altii plictisiti, altii fricosi, altii nefericiti s.a.m.d. Sariti cu gura la noi de cate ori ne vedeti ca vrem sa facem ceva sa le fie bine si cainilor. Strigati la noi ca nu vreti caini fara stapan pe strazi, dar nu faceti nimic sa presati autoritatile sa ii adune si sa nu-i elibereze din adapost decat, eventual, dupa ce i-au sterilizat – sa nu se mai inmulteasca. Umbla vorba prin targuri ca unii aduna animalele si dupa ce le tin in adapost catva timp – si isi incaseaza banii – le elibereaza in alte localitati, unde sunt stransi din nou. Daca nu vreti caini fara stapan pe strazi ar trebui sa va deranjati si voi – noi suntem putini, nu putem face faţă – si sa observati daca dispar niste caini si apar altii, sau apar in alta parte, sa cereti ca adaposturile sa fie decente – cei care au adaposturi macar sa justifice banii pe care ii primesc de la stat dar nu facandu-si salarii astronomice si daca mai ramane ceva sa cheltuiasca pentru caini.

Daca nu-i vreti pe strazi puteti dona si voi bani, sa fiti siguri ca se va rezolva problema – dar sa urmariti ce se va face cu banii pe care ii donati….

Sunteti revoltati ca se dau mai multi bani pentru caini decat se dau pentru copii. Pentru caini probabil ca ar ajunge banii obtinuti de stat prin impozitarea profiturilor pe care le obtin producatorii si vanzatorii de produse pentru animale, produse care nu sunt tocmai ieftine si pe care le cumparam noi, sa ingrijim  necuvantatoarele: mancare, medicamente, vitamine, vase, jucarii, lese, zgarda etc. si multe altele, bani la care se adauga si banii obtinuti de adaposturi din donatii, dar ar trebui ca cei care detin aceste adaposturi sa faca dovada ca sunt de buna credinta – dar n-o fac, dovada fiind unele adaposturi jalnice si in care nici nu avem voie sa intram, uneori. Un cont separat pentru banii obtinuti de stat prin impozitarea acestor venituri ar dovedi-o.

Ignorati faptul ca si datorita noua, celor care iubim si necuvantatoarele, sunt mii de locuri de munca: in fabricile producatoare, in magazinele de profil, in cabinetele veterinare, in adaposturile pentru animale.

Va plangeti ca sunt rahati de caine pe trotuare. Cei mai multi rahati apar in primavara, cand se topeste zapada. Trotuarele nefiind curatate nu toti cainii pot trece prin zapada foarte mare si isi fac nevoile mai la margine. Cand zapada se topeste apar si urmele. Cel mai adesea suntem primii care deschidem poteca prin zapada asternuta peste noapte, pentru ca iesim, inainte de a pleca la munca, sa plimbam cainii – va batatorim drumul, altfel spus. Daca nu vreti rahati de caine pe trotuar, in primavara, puteti trage de urechi primarul, sa trimita pe cineva sa curete de zapada si trotuarele – noi nu avem spor sa facem si asta pentru ca nu suntem asa multi cum va imaginati voi.

Rahati de caine sunt si de la cei fara stapan (si n-au nicio vina) – sunt nascuti prin vreun colt de drum pietruit si se obisnuiesc mai apoi sa faca numai pe asfalt (cainii isi au “locurile lor” pentru a-si face nevoile; unii maidanezi, cautand hrana in tot orasul, isi mai fac nevoile si pe asfalt, cum s-au obsinuit de mici) – dar sunt putine cazurile. Tot pe asflat ajung sa faca si acei caini care au fost crescuti, de mici, in locuri cimentate (prea multe adaposturi sunt astfel). Mai sunt si pisici – rar – care-si fac nevoile pe asfalt. Dar voi ne acuzati pe noi, cei care avem cainii in lesa (sau nu). Nu vedeti care caine face, dar nici nu va pasa, cat timp va puteti elibera de frustrari. Stiti, cred, ca asa va vedem uneori: frustrati din cine stie ce motive (poate nu aveti armonie in familie, poate nu va place locul de munca, poate aveti salariul prea mic, poate va doare o masea, poate…, poate… - dar toate acelea nu-s din vina celor care plimbam caini, doar ca noi va suntem mai la indemana).

Puteti pune si voi presiune pe autoritati sa amenajeze parcuri decente in care sa fie plimbati cainii – nu ce au facut ei in unele localitati (mai mult pentru a justifica cheltuirea unor bani), la kilometri buni de zonele unde sunt oameni care au caini, sau pe langa parcurile amenajate pentru copii, cu suprafete mici, garduri minuscule si gaurite, unde nu-s in siguranta nici cainii si nici copiii. Dovediti ca chiar va pasa sa aveti oras curat - si pentru asta nu trebuie sa otraviti animalele sau sa cereti uciderea lor.

Suntem si un fel de paznici pentru intarziati, pentru cei care vin de la schimbul doi, sau pleaca. Pe o strada unde exista macar un om cu un caine un borfas se gandeste de doua ori daca s-o comita sau ba… Un om cu un caine are mai mult curaj sa intervina in caz ca altul e in pericol, decat are curaj unul fara caine langa el.

Cainii maidanezi de pe langa blocuri sunt si ei ca paznicii: latra persoanele necunoscute, in general, dar ii si ajuta pe cei care-i hranesc, in caz de pericol (nu toti, dar sunt cazuri). Un caine care-si are adapostul pe langa un bloc e si un paznic pentru pisici: cainii care vin (noaptea, in special) in cartier simt mirosul celui care-si are teritoriul in zona si, de regula, nu se opresc sa vaneze pisici si nici sa-si faca acolo culcus – cainii sunt animale teritoriale si isi respecta unii altora teritoriul (unele probleme ar putea aparea cand femelele sunt in calduri, dar si atunci, ceilalti se dau dusi cand femela si-a aratat preferinta pentru unul)

Adesea ma gandesc ca, de fapt, voi nu urati, neaparat, animalele (caini si pisici, in special), ci doar va place sa faceti rau semenilor care hranesc aceste animale si cheltuiesc bani ca sa le ajute. Poate ati vrea sa va fie dati voua banii pe care ii cheltuim pentru necuvantatorele noastre?! Altfel nu inteleg de ce aruncati mancare otravita la animale, de ce le loviti cu piciorul, cu bâte, cu toporul, uneori. Sunteti sadici si nu va puteti manifesta altfel? Multi ucigasi de marca au inceput prin a chinui animale si a le ucide, pana sa ajunga la a tortura si ucide oameni. Unii sunt ucigasi latenti, altfel spus, sunt rai prin definitie, depresivi aflati la limita – pentru ca nu-mi pot imagina ca un om care loveste un animal nu loveste si un om (poate sotia, poate copilul, poate un coleg mai slab) si nu-mi imaginez ca cei care se isterizeaza la cei care plimba caini nu o fac si cu cei din anturajul lor (rude, vecini, colegi).

Poate ar fi bine sa va revizuiti atitudinea… Nu va rog sa o faceti, doar va spun ca ati putea s-o faceti.

Citeste si: Pentru cei care iubesc cainii

E greu să ai un câine in România

In România, daca ai un caine sau o pisica sau doar hranesti animalele fara stapan care iti ies in cale esti ori baba nebuna sau bosorog fara ocupatie, sau esti o cretina care mai bine ar face copii decat sa plimbe caini, ba esti un imputit – 'ca numai imputit poti fi daca ai un caine in casa si asa mai departe.

Cetatenii români stau foarte rău la capitolul educatie – dar si la capitolul bun simţ. Nu au cultura protejarii mediului, a animalelor, implicit, dar multi se aud vorbind despre dragostea pentru natura si alte texte care dau bine pentru un anumit auditoriu dar cand trebuie sa dovedeasca prin fapte nu stiu cum se face ca au reactii exact contrare.

Ceea ce nu stiu multi, sau nu isi imagineaza, este ca cei care au animale contribuie din plin la economia nationala (indirect). Ei isi vaccineaza cainii si vaccinurile nu-s tocmai ieftine – din profitul facut de cei care vand/administreaza vaccinuri si alte produse medicale de uz veterinar se plateste impozitul de 16 % catre bugetul statului (beneficiind astfel si toti ceilalti). Cei care au caini cumpara mancare pentru animalele lor si pentru animalele fara stapan – profitul celor care vand e impozitat, de asemenea. Cumpara alte produse pentru caini (si alte necuvantatoare) si iar se calculeaza un procent din profituri, procent care ajunge tot la bugetul comun (local sau nu).

Mai sunt o multime de alte cheltuieli pe care le au cei care-si permit sa creasca un caine, dar despre asta nu vorbeste nimeni. Pe scurt: cainii sunt producatori de venituri la bugetul de stat. Chiar daca veti sari ca muscati de sarpe tot scriu: copiii nu-s, nici somerii, nici batranii cu pensii mai mici de 1000 de lei, nici asistatii social s.a.m.d. Da, da, si unii si altii au platit candva, platesc pentru ei parintii… Adunand sumele “cotizate” in 40 de ani de munca nu se aduna decat pentru doua-trei pensii, restul se ia de la buget, din ceea ce muncesc altii. Cainii din adaposturi pot fi intretinuti din banii care se aduna din veniturile obtinute de stat din banii pe care acesti iubitori de caini si alte vietati ii cheltuiesc ingrijindu-si prietenii necuvantatori – asa ca nu de la cei care n-au caini ajung la adaposturi bani (sau doar in procent foarte mic). Produsele pentru animale sunt destul de scumpe, deci producatorii si vanzatorii au profituri mari si sunt impozitati si producatorii si vanzatorii. Asa ca, incetati sa ziceti ca din banii vostri, ai celor care dispretuiti cainii, sunt intretinuti cei din adaposturi. Bugetul e la gramada, dar daca ar fi separati de gramada banii obtinuti din impozitarea profiturilor producatorilor/vanzatorilor de produse pentru animale ati fi surprinsi de suma foarte mare care ar rezulta.
Mai amintesc ca datorita necuvantatoarelor pe care le iubim sunt si locuri de munca: personalul din fabricile unde sunt produse cele necesare necuvantatoarelor (secretare, contabili, muncitori, ingineri, chimisti, electricieni etc.), vanzatorii din magazinele de profil, medici veterinari, asistenti, ingrijitorii din adaposturi etc.

Bigotii, in special, jignesc pe cei care plimba caini, imaginandu-si ca mai corect e sa cresti copii. Bigotii si nefericitii (poate sunt sinonime in anumite cazuri) n-au idee daca ai sau ba copii (multi dintre cei care plimba caini au si nepoti, ei plimband cainele copilului sau al nepotului), ci iti arunca in faţă sa faci copii. Ei isi imagineaza ca poti infia, daca nu poti face, sau poti suporta tratamente excesiv de scumpe, care nu-s pentru toate buzunarele, isi imagineaza ca poti fi tratata si parca te obliga sa suporti o sarcina care ti-ar pune viata in pericol. 

Esti un imputit daca ai un caine in casa mai zic unii (sau aceiasi), pentru ca e plin de par in casa ta. Si daca ii intrebi cand au intrat ei ultima data in casa unuia care are caine iti vor spune ca n-au intrat niciodata pentru ca… nu le plac cainii. Cei care au animale in casa pastreaza curatenia si chiar numai pentru a-si proteja prietenii necuvantatori. Parul pe care il lasa animalele poate fi inspirat chiar de acestea, ceea ce le-ar pune viata in pericol. Cei care au animale au casele curate si pentru ca nu vor ca prietenii lor cuvantatori sa se umple de par cand sunt in vizita sau sa le fie scarba de a manca la ei pentru ca pisica umbla libera prin bucatarie. Si cainii si pisicile pot suferi de diverse alergii – inclusiv la praf. Cei care au un caine in casa (sau au o pisica) spala des prin casa si spala asternutul cainelul pentru ca un eventual miros neplacut sa nu-i deranjeze nici pe ei nici pe cei care trec pe acolo.

Vor unii sa nu hranim animalele fara stapan pentru ca se aduna prea multe si lor le e frica de caini, in special, si de purici, in general. Daca se aduna prea multi caini undeva se poate depasi starea de frica si se pot domoli cainii care par mai agresivi oferindu-le, din cand in cand, macar resturile de mancare pe care oricum le arunca cei mai multi. Cainele il tine minte pe cel care-l hraneste si nu-l va latra cand il vede (poate doar de bucurie).

Nu ne nastem cu frica, ci invatam frica. Copiii nu se nasc cu teama de caini, ci sunt educati sa le fie teama de caini, pentru ca insotitorii lor adulti urla cand vad un caine, striga la micuti sa nu se apropie, cainii se sperie de isteria zgomotoasa si latra, si e firesc sa se sperie copilul. Copiii ii vad pe adultii lor lovind sau alungand animale si vor face acelasi lucru; unii adulti isi invata copiii ca e boala curata sa mangai un animal si mult altele.

Cred ca multi dintre cei care au ceva impotriva cainilor (in special) nu au ceva atat impotriva cainilor cat impotriva persoanelor care au caini sau au grija de caini (si alte animale), ca si cum i-ar invidia pe cei care n-au alta treaba decat sa ingrijeasca animale si sa lupte pentru a li se acorda protectie.

Bineinteles ca exista exceptii – intotdeauna exista exceptii - dar acestea nu fac decat sa confirme regulile si, de regula, cei care plimba caini si nu au copii au motivele lor; cei care au animale in casa pastreaza o buna curatenie si asa mai departe.

Unii ma intreaba: de ce caini si nu copii sau batrani sau altii? Si aceia, dar aici este vorba despre caini. Cand e vorba despre oameni altele sunt conditiile deoarece in cazul oamenilor trebuie sa avem acordul lor, in primul rand – nu ne permite legea sa-i luam (pur si simplu) si sa-i ducem intr-un adapost pe cei de care nu are nimeni grija. Cu oamenii e mult mai complicat si legislatia nu ingreuneaza degeaba ajutorul pe care putem sa-l oferim anumitor categorii – trebuie asigurata o protectie pentru aceste persoane. Un caine nu-l poti trimite la cersit asa cum poti exploata un om in acest sens (dar exista adevarate retele care fura caini si apoi ii… vand, ori proprietarului, spunand ca l-au gasit, ori celor care vor un caine). Desi pare ca nu prea multi se lupta pentru o viata mai buna a oamenilor nu e asa, doar ca un om nu ai unde sa-l angajezi nici intr-un an (pentru ca nu are studii, in principal) sau… nu vrea sa mearga sa munceasca, din cine stie ce considerente (unele reale, cele mai multe doar motive). Orice viata e importanta dar viata oamenilor este mai importanta, cred. Cu oamenii nu-ti poti permite orice risc. In plus, in cazul cainilor (si altor animale) exista o multime de medici veterinari care se ofera sa efectueze gratuit anumite operatii, care suporta ei anumite cheltuieli cu ingrijirea animalelor ranite si ale nimanui, sau care apartin persoanelor care nu-si pot permite un tratament scump, dar necesar, pentru animalul sau. Deci, cand vor exista si mai multi medici pentru oameni care sa faca asta va fi, poate, mai usor si cu tratarea oamenilor fara ajutor si saraci.
Nu putem publica fotografiilor celor care au nevoie de ajutor - si nici alte date personale - si nu doar pentru ca suntem obligati prin lege sa le respectam intimitatea, ci si pentru ca si acei oameni au demnitate si nu vor sa stie toata lumea cine sunt si in ce situatie sunt.

In multe cazuri, in situatii de vitregii ale naturii, asociatiile de protectie a animalelor – cu zeci de voluntari – au fost intre primii care au ajuns in locurile lovite de natura si le-au dus oamenilor din zona nu doar mancare pentru animalele lor, ci si alimente, paturi, apa, medicamente pentru ei.

Pentru oameni exista mult mai multe asociatii – guvernamentale sau nu – multe servicii de stat sau private decat exista pentru animale, iar toti cei care plang ca de ce nu se ocupa unii de oameni, ci se ocupa de animale, ar putea sa se ocupe ei de oameni, sa se inscrie voluntari in asociatiile care ajuta oameni. Oare cei care striga sa nu mai avem grija de caini, ci de oameni, cand au fost ultima data intr-un orfelinat, intr-un camin pentru batrani, cand au dus o oala cu ciorba unor oameni care nu au dupa ce bea apa?

Lupul moralist ar trebui sa se uite in oglinda inainte de a arata spre cei care fac ceva pentru fiintele din lumea in care traiesc. Iei cainii de pe strada, ii hranesti, le faci un bine si celor care urasc cainii: nu-i mai vad pe strazi, nu sunt flamanzi si, deci, mai putin violenti… De ce sunt, totusi, asa multi caini pe strazile unor orase? Aici e alta poveste… dar toti cei care dispretuiesc cainii ar putea avea atitudine si ar putea sa se implice pentru a fi adunati de pe strazi si pastrati in adaposturi. Daca mi-e teama pentru sanatatea mea ma implic si fac in asa fel incat cainii sa fie dusi in adapost, nu stau si scriu pe retelele de socializare ca “e un caine aici care ma latra si n-am curaj sa-mi las copilul afara” – pui mana pe telefon si suni unde trebuie sau te imprietenesti cu patrupedul, hranindu-l.

Mai e mult până departe…