28 dec. 2019

Ce faceti cu cainii? Se apropie revelionul

Desi aruncatul pocnitorilor la intamplare nu mai e ca acum vreo 5 ani, tot mai sunt indivizi care nu reusesc sa inteleaga ca pocnitorile aruncate la intamplare pot speria si oameni si animale. Oricum, pocnetele sperie, dar cand cineva nu se asteapta risca un stop cardiac, daca are inima sensibila. Pocnetele pot afecta si auzul, atat al oamenilor cat si al animalelor. Daca un om va tresari si va da marunt din buze ceva la adresa inconstientilor, un caine ar putea s-o ia la goana fara sa vada pe unde fuge - si l-ai pierdut! Daca e un caine batran sau unul cu probleme - si deloc surd - daca se sperie i se poate opri inimioara.
Cand aruncati petarde si aprindeti artificii zgomotoase ganditi-va la toate vietatile care va inconjoara. Nici pasarile nu se simt foarte confortabil cand aud vacarmul!

Cei mai multi caini se sperie de trasnete; ce va face sa credeti ca ar fi linistiti cand care mai de care pocneste aiurea in jurul lor?! Cu petardele / pocnitorile e si mai rau decat in cazul trasnetelor pentru caini deoarece acestea sunt mult mai aproape de pamant si cainii simt intens vibratiile - s-o ia la goana e un instinct natural. Plus ca mirosul de “praf de pusca” ii deranjeaza la fel de mult ca si zgomotul puternic.
Zgomotele puternice afecteaza sistemul nervos al cainilor daca acestia nu sunt obisnuiti cu ele si pot deveni anxiosi si chiar agresivi; cainii folositi la vanatoare, de exemplu, sunt obisnuiti si cu zgomotul pustilor si cu mirosul de praf de pusca. Desigur, sunt si caini care nu sunt folositi la vanatoare si nu se tem de zgomotele puternice.
Cand incep focurile de artificii in noaptea dintre ani aveti grija sa fie in casa cainele si sa faceti cumva sa auda cat mai vag vacarmul care-i distreaza pe oameni. Sa nu fie singur e si mai bine. Cand nu se poate altfel, amenajati-i un culcus acoperit (o cusca) cat mai departe de ferestre, unde se poate refugia daca se sperie. Lasati lumina aprinsa. Ar putea incepe si sa urle, daca se sperie, sau sa latre fara oprire.
Daca sunteti pe strada, din orice motiv, aveti grija sa il tineti in lesa si sa fiti atent la el pentru ca se poate smuci si fuge cu lesa dupa el (daca mai are si botnita si nu-l mai gasiti, sarmanul caine nici nu se poate hrani); daca nu are cip de identificare aveti grija sa aiba mereu la gat o zgarda cu datele de identificare (un medalion, ceva) - nu e foarte sigur ca va ramane mult timp cu zgarda daca fuge pentru ca o poate pierde in diferite circumstante. Un caine care fuge de frica greu va fi regasit.
Cainele poate fi obisnuit cu sunetele puternice, dar trebuie sa va ocupati de el cateva luni: inainte de a-i da mancare mancare, de a-l scoate la plimbare, de a va juca cu el sa produceti zgomote asemanatoare celor ale pocnitorilor - in timp, va asocia zgomotul puternic cu “ceva bun”; sa il plimbati in zone unde sunt zgomote mai puternice si altele de acest gen - cu cat il obisnuiti mai de mic, cu atat e mai bine. Recompensati-l de cate ori nu se sperie la zgomote puternice, linistiti-l cand se sperie.
Exista si hainutele pentru caini (si pisici) numite ThunderShirt (vesta antistres) - sunt astfel confectionate incat aplica o oarecare presiune asupra trupului, ceea ce e de ajutor impotriva anxietatii si a fricii. Veterinarii ar trebui sa stie ce sa recomande si chiar sa va dea indicatii despre cand si cat trebuie folosita (daca trebuie sa stea mai multe ore cu ea atunci ar trebui ca din doua in doua ore sa i-o scoateti pentru catva timp, apoi sa il imbracati din nou, si sa verificati daca nu apar iritatii cand sta cu ea foarte mult timp).
Pe caini nu-i impreioneaza astfel de spectacole, nu le percep… frumusetea si nici nu se distreaza. Cine isi iubeste cainele nu-l duce la acest gen de distractie umana. Daca, totusi, il luati cu voi la spectacolul de lumini si zgomot, plimbati-l pe distante lungi inainte, antrenati-l la joaca mai mult decat de obicei, sa-si consume energia - fiind mai obosit este si mai calm; sa-l tineti bine in lesa, sa-l linistiti, sa-i vorbiti - daca va simte linistit asa va fi si el. Nu-l scapati din ochi! (nici din lesa)

19 ian. 2017

Educatia cainelui

Cuprinsul articolului: comenzile uzuale; necesitatile fiziologice; singur in casa; culcusul; jucariile; hrana; zgarda; lesa; botnita.

O educatie corecta va asigura stapanului dar si cainelui o viata linistita.
Cainii au temperamente diferite si, automat, unii vor invata mai usor, altii mai greu. Rabdarea si dragoste sunt cuvintele cheie pentru o buna educatie.

Comenzile pe care vrem sa le stie cainele trebuie invatate in ordine. Nu treceti la alta comanda pana cand prima nu e foarte bine asimilata. In primul si in primul rand cainele trebuie sa isi invete numele. “Nu”, “Nu-i voie” sunt comenzile care trebuie invatate in primul rand. “Bravo” e lauda cea mai uzuala si cea mai usor asimilata de caine.

Cainii, pui fiind, sunt, oarecum, precum copiii: le spui “nu” si par ca nu inteleg dar repetand ce nu au voie pricep. “Nu” trebuie spus cu glas ferm. Cand il strigati ar trebui sa nu ridicati prea mult tonul: sunetele ascutite ii streseaza - cainele avand simtul auzului foarte dezvoltat - si efectul poate fi chiar latratul. Cu cat un om ţipă mai tare cu atat cainele latra mai mult sau se timoreaza. Comenzi precum “sezi”, “astepta” trebuie repetate des si cu ton ferm, dar nu ascutit, ridicat si nu atat de sever ca “nu”. Gestica e importanta in educare si dresaj. Pentru a invata un caine sa şadă il tineti de zgarda si cu cealalta mana il apasati usor de partea din spate a corpului, pana intelege ce doriti de la el - cand a adoptat poziti repetati cuvantul “şezi” si cainele va intelege ce trebuie sa faca atunci cand aude cuvantul. Puteti reusi aceasta si avand intr-o mana o bucatica din mancarea preferata, pe care o tineti sus, astfel ca puiul sa o urmareasca, si palma celeilalte maini o plimbati usor pe spatele lui, apasand usor partea dorsala, spunand “sezi” - cainele se va aseza instinctiv si il recompensati oferindu-i bucatica preferata. Il rasplatiti cu mangaieri si cu laude pe ton dragastos dar nu-i permiteti sa-si schimbe pozitia pana nu-i permiteti, chemandu-l (“hai!” sau “vino” sunt uzuale) sau spunandu-i “du-te”.
Cand i-ai spus “nu” pentru ceva e nepermis ca a doua oara sa i se permita - cainele nu va intelege ce doresti de la el. “Nu” pentru ceva trebuie sa ramana definitv “nu”. Nu-i permite sa urce in pat, ii spui “nu” dar daca, dupa ce si-a insusit comanda si il chemi, in pat, va veni dar va si pleca fara mofturi atunci cand ii veti cere. Trebuie sa aplicati comenzile si interdictiile in functie de cum doriti sa aveti cainele. Important este ca acesta sa asimileze regulile - mai apoi, pot fi modificate din cand in cand deoarece cainele nu va fi bulversat de comenzi incoerente.

Trebuie sa insitati pe educatie in special dimineaţa, cand cainele este odihnit si mai receptiv. Isi pierd repede interesul pentru educatie daca insistati prea mult. Cand e foarte mic, cainele are o capacitate redusa de concentrare si insistati degeaba. Cand e mic-mic nu incercati sa-l educati mai mult de 5 minute. Mai apoi, de pe la varsta de trei luni, o jumatate de ora e suficient, la inceput, marind gradat timpul in care va ocupati de educatia lui. Pentru pui - care au o constitutie fragila - dormitul este foarte important. Cand observati ca nu mai e deloc atent renuntati: nu va mai asimila nimic. Prin joaca aveti mari sanse sa il educati usor.
Va orientati in functie de dispozitia cainelui, de temperamentul lui, cam cat e necesar sa insistati.

Daca un caine, in absenta voastra, face nazbatii, nu-l certaţi cand vedeti - habar n-are de ce il certati si nu va intelege ce vreti de la el. Mustrarile trebuie facute exact in momentul cand comite nazbatia sau imediat dupa, cand poate asocia fapta cu mustrarea.

Necesitatile fiziologice. Cum il obisnuiesti sa-si faca nevoile afara sau intr-un loc anume pregatit. Cele mai multe recomandari sunt de a nu scoate cainele afara in primele trei luni de viata pentru a preintampina anumite boli (parerile, insa, sunt impartite). Poti pregati un loc in casa - in baie, de preferat, dar cainele sa aiba acces liber acolo. Poti aseza un strat de ziare sau un asternut special, pe sistemul pampersilor.
Cainele nu e educat si face cam pe unde apuca. Atunci cand face pipi are o anumita pozitie - cand sunt mici, toti isi lasa “fundul jos” (atunci il iei si il duci la locul ales pentru aceasta). Cand defecheaza (face caca) isi arcuieste usor coloana vertebrala, ridicand usor coada de la radacina - inveti repede semnele cand esti atent la el. Cand, insa, a adoptat aceasta pozitie nu e bine sa-l iei si sa il duci la locul special pentru ca risti sa ii blochezi tractul. Astepti sa faca si il duci in locul respectiv, cu excremente cu tot - cainele are tendinta sa acopere si simtind mirosul va intelege, in final, unde trebuie sa faca. De asemenea, poti sti ce face cand anusul este usor dilatat (ceea ce inseamna sa-l urmaresti, mai ales dupa ce mananca) sau cand incepe sa amusineze cu viteza prin casa. Atunci il duci in locul special si stai langa el pana face, dar nu tinandu-l, ci doar aducandu-l pe locul acela cand vrea sa plece. Chiar si cand va incepe sa faca afara veti observa ca are tendinta sa faca in aceleasi locuri - asa ca aveti grija unde face prima data.
Cand nu face la locul special il certi cu “Nu! Nu-i voie” si il duci unde ar trebui sa faca sau il duci afara.
Multi recomanda sa scoateti cainele afara cam din doua in doua ore si sa il mangaiati, sa il recompensati atunci cand isi face nevoile. Dar nu intotdeauna avem la dispozitie atata timp, de aceea fiecare trebuie sa aleaga metoda cea mai potrivita pentru el.

Cainele trebuie dus afara imediat cand se trezeste, imediat dupa ce a mancat, dupa ce s-a jucat. Aceasta cand este mic, in plin proces de educare - mai tarziu va ajunge chiar sa te anunte el cand e ora de plimbat sau de mancat. Din acest motiv e bine sa aveti ore fixe pentru mancat sau plimbat - orologiul biologic al cainelui va fi fara gres iar cand are vreo “urgenta” va va da de veste scancind, agitandu-se pe langa usa sau pe langa lesa, “batand pasul pe loc” langa voi.

Culcusul e locul cel mai important pentru caine: acolo se retrage cand se simte nesigur, cand vrea liniste, cand ai musafiri etc. De aceea, alegi un loc mai retras din casa, care sa ii asigure cainelui un loc mai ferit. Din chiar prima zi, din cand in cand, iei cainele de pe unde este si il duci in culcus, eventual flosind un cuvant sau doua pentru a-l face sa inteleaga ce trebuie sa faca acolo. De obicei se foloseste comanda “la loc” - cu mana intinsa ii si arati locul. Nu te astepta sa priceapa din primele zile. Trebuie sa fii consecvent si sa il duci acolo cand e timpul pentru somn, cand trebuie sa stea acolo pentru ca ai musafiri sau ai de lucru.

Jucariile sunt necesare pentru a scapa de neplacerile provocate de ros (pantofi, mobilier) mai ales in perioada cand isi schimba dintii, cand nu ai timp de el sau cand e singur acasa si se plictiseste. Cand ai un caine agitat eviti sa te joci cu el tragand de jucaria pe care o tine cu dintii deoarece ii sporesti agresivitatea - aceasta joaca e indicata pentru cainii mai domoli.

Singur in casa. Cainii lasati singuri se plictisesc sau se sperie. Trebuie obisnuiti sa stea singuri. Puteti face aceasta incepand sa il lasati singur intr-o camera, cand sunteti in alta. Il mustrati cand incepe sa latre, dar il lasati tot acolo. Nu insistati prea mult de prima data, ci repetati “tratamentul” de cateva ori pe zi.
Inainte de a pleca ignorati-l cam o jumatate de ora, apoi iesiti din casa, intarziati cateva momente afara si reveniti, dar ignorati cainele cateva minute. La inceput va departati putin de casa si, in timp, tot mai mult, intarziind revenirea. Ignorati manifestarile lui de bucurie dar dupa ce se linistete mangaiati-l si laudati-l. Eventual, ii lasati in apropiere un obiect de imbracaminte impregnat cu mirosul dv. - pana invata ca e in siguranta si daca e singur acasa.
E indicat sa obisnuiti cainele cu mai multe persoane - nu se stie cand aveti nevoie sa il ingrijeasca altcineva.

Hrana. Cainele trebuie sa aiba vasul lui pentru mancare si vasul lui pentru apa si trebuie sa fie curate. Orele de masa trebuie sa fie cat de regulat posibil (in functie si de programul stapanilor) si locul sa fie mereu acelasi. Inca de cand e mic, dupa ce ii puneti mancarea in vas, il lasati sa guste de cateva ori apoi luati vasul pentru cateva secunde, pentru a-l invata sa nu muste cand cineva, din neatentie, din nestiinta sau in gluma, ar vrea sa ii ia mancarea. Daca are tendinta sa muste sau maraie, il mustrati si ii dati mai tarziu sa manance, repetand figura cu luatul vasului.
Pentru o dieta sanatoasa, cainele ar trebui sa aiba trei mese pe zi, pana la varsta de sase luni si doua mese pe zi dupa aceasta varsta - dar aici depinde si de talia cainelui, de capacitatea de digerare si/sau absorbtie sau de eventuale afectiuni, cand ar trebui sa manance putin si des. Si, bineinteles, in alimentatie trebuie sa tineti cont si de cata miscare face zilnic cainele. Medicul veterinar e cel mai in masura sa va indrume.
Atunci cand sunteti la masa cainele trebuie sa fie in alta camera. Cainii sunt pofticiosi si se vor aseza strategic langa masa, poftind la ceea ce mancati si chiar agasandu-va sa ii dati si lui - ceea ce nu e indicat nici pentru digestia lui si nici pentru a dv.
Pentru a invata cainele sa nu manace de la altcineva puteti vorbi cu prietenii, sa ii ofere ceva bun si cand intinde boticul sa hapaie il opriti cu un “nu” ferm. Cainele va invata repede ca nu are voie sa manance ce ii da altcineva. Totusi, aceasta educatie ar putea fi cu dus-intors daca veti fi nevoit sa lasati cainele in grija altor persoane.

Zgarda. Pentru ca un caine - mic sau mare - trebuie plimbat in lesa e necesar sa il obisnuim cu zgarda inca de cand e mic. Ii tinem la gat o curea, cat e mic, dar nu-l lasam peste noapte cu ea.
Mersul in lesa. Cainele mic, jucaus si curios, se va simti ingradit daca prima iesire din casa e cu lesa. De aceea, incepeti prin a-i agata lesa de zgarda si lasati-l sa se plimbe cu ea prin casa, tragand-o dupa el dar supravegeati-l, sa nu se sugrume. Puteti mai apoi sa il plimbati prin casa cu lesa: il duceti la locul special pentru necesitatile fiziologice, la locul unde i-ati pus mancarea sau pur si simplu il plimbati. Afara, il lasati putin sa se zbanguie, apoi micsorati lungimea lesei si ii spuneti “pas”, sa mearga exact in paralel cu dv. Potirivit este un ham, la inceput, pentru ca de va trebui sa fiti ferm cu lesa sa nu provocati cainelui tuse, tragandu-l de zgarda si afectandu-i gatul. Puii sunt foarte fragili. Cainele trebuie purtat in partea stanga, tinand lesa in mana dreapta si cu stanga scurtand lesa pentru ca patrupedul sa mearga “la pas”. Totusi, daca doriti sa nu-si faca nevoile decat pe iarba, nu pe stalpi, cladiri, masini parcate etc. sunt de parere ca trebuie purtat cainele pe acea parte unde este zona verde - pe cat e posibil - pentru ca ce folos ca-l tin in stanga daca va marca stalpii, masinile sau va urina pe asfalt? Obisnuit sa mearga “la pas” cainelui nu-i pasa in ce parte a dv sta.
Cand ii spuneti “pas” trageti ceva mai brutal de lesa. Cainii inteleg cum trebuie sa mearga si daca nu le spuneti “pas” ci doar trageti de lesa mai hotarat. E bine sa nu-l lasati sa mearga nici in urma dv, nici inainte, ci doar paralel. Pe masura ce va obisnuiti sa il stapaniti si sa manevrati lesa veti incepe sa intelegeti si ce doreste cainele. Puteti avea o lesa lunga, pentru a-i permite sa si exploreze prin zona verde, dar o tineti scurta cand sunt multi oameni in zona, sa nu incurcati circulatia, sa speriati pe cine stie cine sau sa riscati ca vreun neatent sa loveasca animalul - nu toata lumea e atenta pe unde merge si nu e politicos sa inoportunam trecatorii cu animalutul nostru. Trebuie sa existe respect reciproc intre cei care au caini si cei care nu.
De asemenea, va trebui sa il educati sa nu se repeada sau sa latre la cei care trec cu bicicleta pe trotuar, la cei care alearga, sa nu se repeada dupa pisici (o va face mai apoi si dupa alte animale si chiar dupa oameni). Cei care se plimba cu bicicleta sau cei care alearga ar trebui sa fie si ei educati, sa incetineasca atunci cand trec pe langa caini pentru ca nu trebuie sa uitam nicio clipa: cainii sunt imprevizibili, ca orice animal, indiferent de educatie. Cainii latra instinctiv cam la tot ce misca, la tot ce se agita. Un om agitat, care mai are si vreun baston sau sacose risca sa fie latrat de caini - de aceea stapanii trebuie sa isi educe foarte bine cainii, sa nu provoace vreun infarct sau vreo comotie cerebrala oamenilor agitati.
Botnita este un accesoriu incomod pentru caini dar obligatoriu pentru anumite rase de caini. In timpul verii cainele poate avea dificultati de respiratie cu o botnita care ii strange botul. Unii caini accepta usor botnita - cand le este prezentata din timp, cu rabdare - si ceilalti pot fi ajutati sa o ignore. Obisnuirea cainelui cu botnita poate fi un proces lung si cainele trebuie sa o accepte cu calm, sa inteleaga ca nu e niciun pericol. E bine sa ii obisnuim cu botnita chiar si numai pentru eventuale cazuri in care trebuie sa-l ducem la medic. Un caine aflat in suferinta poate avea tendinta sa muste pe cei care ii sunt straini si veterinarii folosesc obligatoriu botnita pentru a se proteja. Cainele obisnuit cu aceasta va fi mai putin speriat pe masa veterinarului.
Botnita nu rezolva agresivitatea. Un caine obisnuit sa se bata o va face si cu botnita iar forta lui e destul de mare si daca nu poate musca. Cu o lovitura de laba poate frange coloana vertebrala a unui caine mic, ca exemplu. Cainii agresivi trebuie reabilitati, nu stresati cu botnita.
Pentru a avea botnita potrivita e bine sa mergeti cu animalul sa o cumparati. Exista botnite diferite, pentru conformatiile diferite ale boturilor cainilor. O botnita pentru cainele lup e total improprie unuia cu botul scurt (si invers).
Pentru a-l obisnui trebuie parcurse unele etape, timp de mai multe zile: ii aratati botnita de la distanta, il incurajati sa vina sa o miroasa si il recompensati. Puneti in botnita o bucatica de carne si il incurajati sa bage botul si sa o ia - nu miscati botnita, nu atingeti cainele (repetati aceasta de cateva ori pe zi). Va prefaceti ca puneti mancarea in botnita, cand va vede cainele iar dupa ce isi baga botul acolo i-o dati din mana, ca recompensa. Apoi, cand pare ca s-a obisnuit, tineti de curelele botnitei dar nu le prindeti si nu le tineti decat cateva secunde (repetati de cateva ori pe zi, marind timpul in care ii tineti botul in botnita). Apoi, incetisor, ca si cum v-ati juca, legati botnita astfel incat sa nu o poata scoate si il lasati cu ea cateva minute - o scoateti cand s-a calmat, cand nu mai incearca sa o scoata singur. Il lasati sa se zbata fara sa-l certati, fara sa-l opriti. Daca incepe sa se zbata cand vreti sa o scoateit va opriti si il mai lasati cu ea. Acum sunteti pregatit sa lucrati cu botnita si afara, dar tot in etapele descrise mai sus - pentru ca toate cele descrise mai sus sunt etape de parcurs de-a lungul a mai multor zile, pana se obisnuieste cainele. Cand incepeti obisnuirea cainelui de mic cu botnita e mai usor. Unii caini - chiar la varsta adulta fiind - se obisnuiesc chiar repede si nu aveti de dus prea multa munca de lamurire cu ei.
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><> 
Repostare de pe alt blog personal, din motive ”categorie blog”. Ideea acestui blog mi-a venit mai tarziu.

Vrei un caine - ce ar trebui sa stii

Dupa ce ai ales cainele trebuie sa il aduci acasa. Asa cum il vei obisnui din prima zi asa il vei avea. Inainte de toate ii permiti sa inspecteze terenul, sa adulmece totul, sa se obisnuiasca in noul mediu. Daca e pui vei avea surpriza sa “marcheze” pe ici-colo, dar ai rabdare, pentru ca va urma educarea si vei scapa de aceste neplaceri. Daca ai si alte animale - caini, pisici, hamsteri etc - pasari sau alte vietati (iguana, soparla, broaste testoase etc) ii permiti - sub stricta supraveghere - sa le adulmece, sa stie ca sunt acolo si fac parte din noua lui “familie”. Cu pisicile trebuie sa fiti foarte atenti, pentru ca l-ar putea zgaria (mai ales daca e o singura pisica si nu a avut alta companie in afara de cea a omului).
Socializarea trebuie obtinuta de la inceput pentru a evita ulterioare neplaceri si stres.

Ai grija ca inainte de a aduce cainele sa ai pregatite pentru el: locul in care va dormi, asternutul, perii, piepten (daca are parul mai lung), vasul pentru apa, vasul pentru mancare, cateva jucarii - sa si-o poata alege pe cea preferata si care il va tine linistit cand ai treburi de facut - hrana necesara (umeda si uscata). La inceput - daca e caine de rasa, mai ales - intrebi pe cel de la care cumperi ce mancare i-a dat, pentru a-i da la fel la inceput si, treptat, sa il obisnuiesti cu alt fel de hrana, daca vrei.
Atunci cand alegi un caine de talie mica poti alege sa cumperi si o cusca de transport, sa il obisnuiesti de mic cu aceasta si sa se simta in siguranta, pentru a nu se speria mai apoi, cand e nevoie sa il transporti astfel, in avion sau alt mijloc de transport care permite transportarea cainilor.
Sa aveti in atentie pungile pentru a ridica dejectiile - in caz ca face pe trotuar, alei pietruite etc. Recomandarea este pentru manusi, lopetica si pungi dar punga e suficienta pentru ca iei cu punga, apoi intorci punga si o arunci in primul cos de gunoi. Dar! Aici exista o lacuna legala, o aberatie, mai simplu spus: nu trebuie aruncat in cos de gunoi obisnuit, unde sunt aruncate gunoaiele reciclabile (cosurile obisnuite aflate pe strazi). Iar astfel de cosuri nu exista in Romania! Asadar, aruncati in cosul de gunoi obisnuit. De preferat, insa, este sa obisnuiti cainele sa isi faca nevoile numai in iarba.

Alegerea numelui. Poti alege orice nume pentru caine - cei cu pedigree au nume multe si lungi, dar sunt strigati cu un nume scurt, de preferinta unul care sa contina mai multe consoane sau cel putin una, puternica, deoarece cainele isi va retine usor numele si cand il strigati scurt raspunde prompt. Una e cand strigi “Rex, nu!” si alta cand strigi “Nabucodonosor, nu!” Timpul de reactie al cainelui e mai scurt cand si numele e scurt.

Culcusul e locul cel mai important pentru caine: acolo se retrage cand se simte nesigur, cand vrea liniste, cand ai musafiri etc. De aceea, alegi un loc mai retras din casa, care sa ii asigure cainelui un loc mai ferit. Din chiar prima zi, din cand in cand, iei cainele de pe unde este si il duci in culcus, eventual flosind un cuvant sau doua pentru a-l face sa inteleaga ce trebuie sa faca acolo. De obicei se foloseste comanda “la loc” - cu mana intinsa ii si arati locul. Nu te astepta sa priceapa din primele zile. Trebuie sa fii consecvent.

E bine sa il obisnuiesti sa manance intr-un singur loc: ori in hol, ori in bucatarie sau chiar in camera unde doarme daca e mai comod asa, dar nu chiar langa culcus, sa nu verse apa (pe care trebuie sa o aiba la discretie, proaspata, mai ales daca il hranesti si cu boabe).
Ii pregatesti un loc unde va avea voie sa-si faca nevoile (necesitatile fiziologice) cat este pui - ulterior il inveti sa faca afara (in primele trei luni de viata e indicat sa nu scoatem puii afara, pentru a-i feri de eventuale boli, dar parerile sunt impartite). Acest loc pentru necesitatile fiziologice poate fi fixat in baie - dar cainele trebuie sa aiba acces liber acolo. Asternutul pentru nevoi poate fi aranjat intr-o tava din plastic, mare, pe care se astern mai multe ziare dar exista si asternuturi speciale, confectionate dupa sistemul pampersilor (mai scump dar mai usor de intretinut curatenia).

Trebuie obisnuit cu zgarda de mic si cand iesiti, cu lesa. Poti obisnui cainele cu lesa inca de cand e mic, plimbandu-l prin casa si obligandu-l sa mearga “la picior”. Cainii, mai ales cand sunt mici, sunt foarte curiosi si se reped catre tot ce nu le miroase cunoscut. Pe langa aceasta, sunt si foarte jucausi si nu au stare in lesa, vor sa fie liberi. Nu le permite, oricat ti-ai dori. Exista un timp (si loc) pentru joaca si un timp pentru plimbare.
Cand alegi un caine din rasele de caini considerati agresivi prin lege esti obligat sa ii pui botnita cand iesi cu el in locuri publice. Cainele trebuie obisnuit cu botnita de la varsta de sase luni, dar poti incepe mai devreme, cu o botnita mai mica, mai fina. Botnita se alege in functie de forma botului cainelui si trebuie aleasa una care sa nu provoace cainelui iritatii. Medicul veterinar este cel mai in masura sa va sfatuiasca. De asemenea, rasele de caini considerati agresivi prin lege trebuie inregistrati la politie.
Cainii cu valoare chinologica trebuie inregistrati la o asociatie chinologica, pentru a primi, intre altele, drept de monta, daca doriti sa aveti pui de la ei, mai tarziu. Toti cainii trebuie inregistrati si la un medic veterinar, care va elibera un carnet de sanatate in care vor fi inscrise toate vaccinarile facute de-a lungul timpului, deparazitarea periodica si eventuale tratamente.

Trebuie indepartate obiectele mici de la nivelul la care le poate ajunge cainele. Firele electrice, prelungitoarele, jucariile copiilor, detergentii etc trebuie sa nu fie in calea cainilor.

Trebuie trasate sarcinile cu privire la caine pentru toti cei din familie. De preferat ar fi ca unul singur sa se ocupe de educarea cainelui deoarece cainii sunt animale de haita si vor recunoste dominatia unei singure persoane. Mai apoi, cainele va asculta de fiecare, dar trebuie folosite comenzile anterioare, comenzi care trebuie sa fie cat mai scurte.

In educarea cainelui trebuie sa existe consecventa. Trebuie stabilit de la inceput ce are voie sa faca si unde are acces. Cum il obisnuiti de mic asa il veti avea. Cei mai multi caini prefera sa doarma in pat, langa stapan. Daca vreti sa evitati aceasta - ceea ce ar fi indicat - e bine sa nu-i permiteti accesul in niciun pat cat timp e mic. Mai apoi, daca il veti chema in pat va veni dar nu va face mofturi cand trebuie sa plece la “locul lui”. Trebuie sa stabiliti in ce camere are voie sa intre si in care nu (dupa ce i-ati permis sa exploreze totul). Trebuie invatat de mic sa socializeze cu alti caini si cu alte animale, dar si cu oamenii, fie ei adulti sau copii.

Respectand reguli simple te poti bucura in liniste, mult timp, de cainele tau. Cainele intelege si asculta comenzile omului dar nu este om, nu-l tratati ce pe un om si nu il rasfatati prea mult daca doriti sa evitati stresul si alte probleme.

Repostare de pe alt blog personal, din motive de ”categorie blog”. Ideea acestui blog mi-a venit mai tarziu.

Alegerea primului caine

Prezenta unui caine schimba viata celor care il vor ingriji. E o decizie care trebuie tratata cu seriozitate: cheltuielile se vor mari (hrana, vaccinari periodice, jucarii ca exemple), o parte din timpul liber i-o vom dedica acestuia; plecarile in vacanta sau doar excursiile scurte ar putea fi, oarecum ingradite daca nu putem lua cainele cu noi si nu avem in grija cui sa-l lasam pentru o perioada mai lunga de timp - exista, in unele orase, pensiuni pentru patrupede dar e destul de scumpa cazarea si nici nu exista foarte multe pensiuni.

Pentru a lua un caine sa il crestem si a ne bucura de prezenta si jocurile lui trebuie mai intai sa fim siguri ca avem timp pentru el. Cainele trebuie plimbat de trei ori pe zi. Trebuie dus afara dupa o jumatate de ora sau o ora dupa ce mananca, pentru ca fluxul intestinal sa nu se deregleze si astfel cainele sa se constipe sau sa ii se blocheze glanda anala care mai apoi ar trebui vidata la medic. La cainele care va fi liber in curte mai rar se va intalni aceasta problema. Cainele trebuie plimbat cel putin o jumatate de ora de fiecare data sau macar o data din cele trei plimbari zilnice (recomandarea este de doua ore zilnic), tocmai pentru a nu fi sedentar - si la caini, sedentarismul poate duce la anumite afectiuni. Bineinteles, durata plimbarilor si frecventa acestora depinde si de cainele pe care il avem. In caz de urgente, sa zicem, cainele educat poate rezista si 12 ore fara a-si face nevoile (in special femelele) dar nu este indicat sa il scoatem doar de doua ori perioade indelungate.
Daca nu avem timp pentru plimbari lungi nu trebuie sa alegem Dalmatian, orice fel de Retriever sau alti caini crescuti pentru a pastori.
Un caine sedentar are tendinta de a deveni obez si de a se constipa - de aceea e nevoie de plimbari lungi, mai ales in cazul masculilor, care au un adevarat ritual: marcheaza fiecare pom, fiecare stalp delimitandu-si astfel teritoriul. Urina nu va fi eliminata toata in numai cateva minute de plimbare si cainele s-ar putea imbolnavi.

In cazul in care suntem alergici trebuie sa evitam cainii, dar exista si rase potrivite pentru acesti oameni: cainii hipolaergici (dar niciun caine nu e total non-alergic). Acestia sunt caini care naparlesc mai putin sau deloc si au mai putina “matreata”. Sunt chiar si caini care nu au deloc par. Totusi, acesti caini au nevoie de o ingrijire mai atenta. Pentru cei alergici la saliva cainilor nu este nicio diferenta intre rase, iar cei cu alergii severe ar trebui sa renunte la ideea de a avea un caine sau alt animal cu blana desi sunt oameni care, alergici fiind, au adoptat caine si au scapat - in timp - de alergie. Cel mai bine, inainte de a ne hotari sa luam cainele dorit, este sa petrecem un timp in preakma acestuia si sa vedem daca se declanseaza alergia.
Dogul german si alte cateva rase saliveaza abundent mai ales vara.
Trebuie luat in calcul si aspectul naparlirii (primavara si toamna). Parul pe care il lasa cainii prin casa, de exemplu, poate fi destul de greu de adunat si trebuie sa avem timp pentru a face aceasta zilnic. Parul cainilor cu blana multa cade mai mult decat al celor cu blana scurta. Cainii nu lasa par doar in perioadele de naparlire. Daca va sperie ideea parului lasat peste tot in casa si pe haine, ori va asumati "corvoada", ori va luati un foxterrier, un caniche sau alta rasa care lasa par foarte putin, ori renunti la caine.

De asemenea, daca nu suntem o fire calma ar trebui sa evitam rase precum Dobermanul, Pitbullul si altele deoarece acesti caini au tendinta de a riposta chiar si impotriva stapanului atunci cand sunt pedepsiti - sau se striga la ei - si in mintea lor stiu ca nu au facut nimic gresit: cainelui nu i se pare gresit sa dea iama in stratul cu flori, de exemplu. Daca avem o gradina la care tinem ar trebui sa evitam rasa terrier deoarece au obiceiul de a sapa.

Sexul cainelui este, uneori, important. Femelele sunt mai afectuoase, mai jucause, mai atasate de stapani, mai grijulii si nu exista riscul sa plece dupa mascul in perioada de imperechere, dar pot fi si mai agresive cu strainii cand e vorba despre “familia” lor. In perioada de imperechere femela “e la ciclu” si cateva picaturi de sange tot vor pica pe undeva, desi ea va avea mare grija sa nu se intample. Pe masura ce imbatraneste, asta se va intampla mai rar, mai putin. Prima data ar putea fi mai complicat dar nu e regula.
Masculii sunt mai sobri, mai independenti si mai dificili. Educatia necesita mai multa fermitate si cainele va executa si recunoaste comenzile unui singur stapan: ale celui care reuseste sa-l domine. Dar cat ar fi cainele mascul de educat, instinctul il domina: cand simte o femela in calduri fuge cu prima ocazie. Pentru protejarea lor (mai ales in perioada de imperchere) e obligatorie lesa, altfel exista riscul sa-l pierdem. El va reveni - mai devreme sau mai tarziu - in exact locul unde si-a lasat stapanaul dar stapanul nu mai e acolo: a plecat sa-l caute.
Nu alegeti un caine mascul in ideea ca scapati de unele probleme pe care vi le-ar ridica femelele, veti da de altele, mai ales daca lasati cainele sa se imperecheze la intamplare. Bruceloza este o boala foarte grava, care se transmite la caini pe cale sexuala si la om, prin contactul cu secretiile cainelui infectat dar faciliteaza aparitia de noi catei nedoriti de cineva, unii agresivi, care vor bantui pe strazi.

Talia si personalitatea cainelui sunt importante in momentul alegerii. Cainii de talie mica se adapteaza foarte usor intr-un apartament, ca si cele mai multe rase de talie mijlocie dar cei de talie mare prefera curtea - oricum, un spatiu mai mare. Cainii de talie mica sunt foarte temperamentali si nu stau locului o clipa. Cainii de talie mare, in bucuria lor de a va vedea - chiar si dupa o absenta de 15 minute - v-ar putea darama cu bucuria lor, daca nu-i educati sa nu sara pe dumneavoastra. La fel, dand din coada de bucurie, pot darama obiectele de décor de mici dimensiuni. Cainii nu sunt constienti de forta lor.
O persoana agitata si activa are nevoie de un catel energic; o persoana calma are nevoie de un catel linistit. Uneori insa, contrastele se atrag - o persoana melancolica nu are decat de castigat daca isi alege un terrier zbuciumat si tonic.

Cand stim ca vom tine cainele in curte trebuie sa luam in calcul clima din zona, pentru ca nu toti cainii sunt rezistenti la frig si nu toti suporta caldura foarte bine. Caini precum cei din rasa Huski (sau metisii acestuia), Saint Bernard, ca exemplu, sufera in anotimpul cald si au nevoie sa li se asigure un loc racoros - fie in curte fie in apartament. Un caine de talie mare sau mijlocie nu va avea suficient spatiu intr-un apartament de bloc, mai ales daca este dintre cei foarte energici, cum ar fi cainele din rasa boxer sau metisii acestuia. Desi se pot acomoda in apartament si astfel de caini e nevoie de multa rabdare pentru a-i educa - unii caini au personalitate forte puternica si destul greu (in sensul ca e nevoie de multa rabdare) pot fi educati - Cockerul intra in aceasta categorie dar si Pekinezii.
Chiar si cainele care va fi tinut in curte are nevoie de cel putin o plimbare mai lunga pe zi.

Cainele are nevoie de un spatiu numai al lui, unde sa se retraga cand doarme, cand aveti musafiri sau cand simte ca are nevoie de liniste. E nevoie de un cos adaptat taliei (exista si paturi speciale pentru ei), o saltea sau o patura asezate intr-un colt linistit al casei ar fi suficient. Recomandarea este sa nu se aseze patura direct la nivelul solului pentru a se evita eventuali curenti de aer sau frigul care patrunde cand aerisiti, chestiuni care pot afecta cainii - in special la ochi si urechi dar si la rinichi sau plamani (unele rase au, genetic, predispozitie la afectiuni ale anumitor organe).

Cainii pot latra in cele mai neasteptate momente! Cainii latra la orice zgomot care li se pare suspect, latra cand aud alti caini latrand sau cand ii simt in zona – in special cei care sunt tinuti in curte. Nu-i deloc placut sa fii trezit in miez de noapte de latraturi. Educatia are un mare lor pentru a combate acest aspect, dar totusi, nu va putea fi educat un caine sa nu latre - doar un dresor poate face aceasta cu succes. Latraturile pot deranja vecinii si pana il educi ar trebui sa stii ca sunt oameni capabili sa inteleaga acest aspect. Multi caini, daca nu sunt educati sa stea singuri in casa, vor latra nu doar cand esti plecat din casa dar si atunci cand ii lasi singuri intr-o camera.

Daca avem copii trebuie sa alegem o rasa prietenoasa cu acestia, desi un pui de caine care creste alaturi de un copil va fi foarte atasat de acest copil si niciodata nu-i va face rau deoarece creste obisnuit sa fie tras de urechi si de coada si de blanita. De preferat, insa, e sa evitam pe cat posibil contactul direct intre copiii foarte mici si animalute pentru ca firele de par ale animalului ajung pe manutele copilului si apoi in gura si inghitirea sau aspirarea firelor de par e periculoasa. Cat de curat ar fi cainele poate avea paraziti si muscatura, chiar in joaca, poate fi periculoasa - cainele nu stie ca puiul de om e mai sensibil decat semenii lui. In plus, si copilul poate fi un pericol pentru caine: ii poate rani ochii, ii poate frange labutele (cand e pui), ii poate introduce vreun obiect in ureche sau nari etc.
Daca inca nu ai copii dar ai in plan (sau nu, dar se iveste) trebuie sa stii daca vei renunta la caine cand va veni copilul in lume. Cainii se pot imbolnavi daca le este schimbat stapanul dupa doi ani, in special. Cainele se ataseaza foarte puternic de “familia” lui si nu va intelege de ce este respins si abandonat - cei care l-ar prelua, eventual, au nevoie de multa rabdare si dragoste si nu intotdeuna au scucces. Cand spatiul cainelui in casa e strict delimitat nu va exista o problema ca patrupedul sa fie la distanta de copil.

Alegerea unui caine adult poate fi mai dificila - in sensul ca nu puteti sti la ce sa va asteptati - fie ca alegeti un maidanez simpatic fie ca gasiti un caine de rasa pierdut de stapan. Un astfel de caine isi doreste mai mult decat orice siguranta si afectiune. Cand i le veti oferi va alegeti cu cel mai credincios prieten pe care il poate avea cineva. Totusi, trebuie sa fiti atent si sa fiti sigur ca va puteti asuma cresterea unui caine adult. Dupa varsta de doi ani un caine isi schimba mai greu - sau deloc - personalitatea, comportamentul sau fiind deja format. Oricat de bland poate parea cu oamenii nu stiti daca este asa cu toti. Nu stiti daca e invatat sa socializeze cu alte animale (caini, pisici si altele), nu stiti cum se comporta in preajma copiilor. Nu stiti nimic despre trecutul sau si trebuie sa invatati.
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><> 

Repostare (din sept.2013) de pe alt blog personal, din motive ”categorie blog”.

Pisoiul jucăuş de la colţul blocului

Miki
Câinele trebuie plimbat de cel puţin 3 ori pe zi – nu-i rău nici de două ori, la 12 ore, dacă e tânăr şi/sau sănatos. Femelele rezista mai bine la acest “regim”. Ninge, plouă, bate vântul, e caniculă sau e ger de capră pietrele, eşti răcit, plictisit, deprimat, melancolic, şomer…? Nu contează! Trebuie să iesi, sau să convingi pe cineva din familie (sau dintre prieteni, după caz) să plimbe căţelul – sau il educi să facă în balcon, sau in baie, pe prosoape absorbante speciale. In fine… Am făcut această introducere pentru a se înţelege că cei care au câini nu prea stau in casă – pe lângă ieşirile la muncă, şcoala, dus/adus copiii de la şcoală, grădiniţa etc., cumpărături, vizite şi muuulte altele care implică “ieşiri”, posesorii de câini – mai ales cei care nu au curte – mai ies, in plus, de trei ori (unele ieşiri pot fi “comasate” cu plimbatul câinelui, dar tot rămân multe. Ei! Când ieşi atât de des – mai ales când doar te plimbi – vezi multe-multe şi bune şi rele, scene vesele şi scene triste.

Luni, pe la 22:30, ies cu Miki la plimbare. Îmi place să mă plimb noaptea pentru că sunt puţini oameni (spre deloc) pe străzi. La colţul blocului, pe o alee, un pisoi portocaliu cu alb, un grăsunel pufos, se învârtea in jurul trunchiului unei salcii: sa urce, să nu urce? Între crengi e agăţat un sac de nailon (de mult timp) şi flutură in vânt. Nu urcă. Aleargă in direcţia opusă, alunecând uşor pe gheaţă. Ne vede, in sfârşit, şi se ghemuieşte lângă o bordură înaltă. Îşi dă seama că suntem inofensivi şi începe să alerge după un ambalaj din celofan de la un pachet de ţigări – zona e luminată de la vitrinele magazinului aflat la parterul blocului. Vântul i-a mai adus şi un păhărel din plastic – lăsat acolo de vânzătoarele care fumează in acel colţ. Fuga şi după el. Sărea pe lăbuţele din spate, se ghemuia, lua la “driblat” păhărelul apoi se ghemuia lângă bordură; stătea un pic şi o lua de la capăt; se oprea, se întindea, cât era de lung, pe o suprafaţă de asfalt fără gheaţă şi iar alerga celofanul şi păhărelul. Timp de vreo 5 minute, cât am rămas in zonă, m-am amuzat cu joaca lui. Când, după circa o jumătate de oră, am revenit din plimbare, era tot acolo şi se juca. Abia acum l-a lătrat Miki. Pufosul şi-a arcuit spinarea şi-a luat poziţie de atac, cu părul zbârlit de-a lungul spinării şi pe coada. M-a pufnit râsul.
Am dus căţelul in casa şi am revenit să îi dau ceva de mâncare dar nu l-am mai găsit acolo – şi trecuseră doar vreo cinci minute.

Nu vă faceţi probleme! Pisicile din cartier sunt hrănite bine, au apă de băut la dispoziţie şi căldura (îşi au culcuşurile la subsol, in spatele garajelor, pe lângă conducte prin care curge apă caldă sau in camerele speciale unde se adună gunoiul – in acele locuri sunt ferite şi de câinii maidanezi care, in unele nopţi, fac “razii” prin cartier. 

10 iun. 2016

Pisica pierduta. Cum cauti pisica pierduta.

Metodele de cautare sunt asemeantoare cu cele din cazul cainilor pierduti.
Metodele de cautare in cazul pisicilor sunt prea puţin diferite intre o pisica obisnuita numai in interior si pisica de exterior, care sta prin curte sau in faţa blocului si dintr-o data dispare. Cea care e obisnuita afara s-ar putea sa nici nu fie pierduta, ci plecata sa exploreze.
Daca pisica este una care a trait numai in casa si dispare, daca a apucat sa iasa poate fi gasita usor: fiind pe teren total necunoscut e posibil sa se ascunda, deci trebuie sa o gasiti; pentru a o gasi trebuie sa o cautati efectiv deoarece s-ar putea sa fie ascunsa si sa nu zica nici pis de cate ori treceti pe langa ea si o chemati pe nume sau doar cu pis-pis. O cautati inclusiv in locurile cele mai stramte sau unde nu v-ar da prin minte ca ar putea fi. Fie ca e o pisica de interior care scapa in libertate, fie ca e o pisica de exterior care dispare din zona de confort, din cabinetul veterinarului, din masina, cand sunteti in vacanta etc, se cheama ca pisica e pierduta pentru ca se afla pe un teritoriu necunoscut.
Pisicile de interior nu au tendinta de a se deplasa pe distante lungi, dar cele de exterior da. Pisicile, fie de interior fie de exterior, daca au o fire aventuroasa tind sa plece la plimbare cu prima ocazie ivita, iar daca se sperie, cumva se defecteaza „busola” interioara si nu mai gasesc drumul spre casa. Si cam orice poate speria o pisica: traficul, copiii galagiosi, sunete puternice si multe-multe altele. Indiferent care e temperamentul pisicii, nu asteptati, incepeti cautarea.

Pisicile seamana intre ele mult mai bine decat seamana cainii si e posibil ca nu oricine sa recunoasca diferentele si va anunta ca gasita o pisica straina – dar mai bine asa decat deloc. Dupa mai mult timp petrecut pe strazi aspectul pisicii se poate schimba destul de mult.

Pisica obisnuita sa fie libera tot timpul sau doar partial e posibil sa nu fie pierduta, ci doar sa se ascunda dintr-un motiv sau altul: s-a speriat de vreun caine, a fost batuta sau amenintata de vreo pisica straina, poate un om rau a lovit-o... Pisica fuge si se ascunde la nu o prea mare distanta de casa: in curtea vreunui vecin, poate, sub vreo masina parcata in apropiere (s-o cautati si pe rotile masinilor parcate, sub aripa) etc.
Atunci cand o pisica libera sau semi-libera dispare e mai dificil pentru ca pot fi mai multe cauze: a ramas blocata undeva, e ranita, a fost luata de cineva bine sau rau intentionat, ucisa de vreun caine, de om, de masina... Poti s-o cauti si uitandu-te dupa... smocuri de blana, dupa pisici moarte lasate pe margine de drum... E o situatie trista, dar vei scapa de intrebari daca afli care ar fi putu fi situatia pisicii. Daca a fost luata, poate a vazut cineva; la fel daca a fost ranita sau ucisa cu intentie sau nu...

Pisicile au o capacitate remarcabila de a gasi drumul spre casa de la mari distante. Unele pisici, insa, nu au aceasta aptitudine sau sunt foarte speriate pentru a putea sa se intoarca.
Cand pisica obisnuita sa fie libera nu mai vine acasa, de regula s-a intamplat ceva cu ea. Ori a plecat sa se imperecheze – daca nu e sterilizata / castrata (si chiar daca este, in anumite cazuri) – ori a suferit vreun accident, ori a fost luata de cineva care a placut-o si a crezut-o (sau nu) ca fiind fara stapan (daca nu avea macar o zgarda cu numar de telefon, adresa; sau cip); daca e ranita (nu foarte grav), inchisa sau flamanda pisica miorlaie, de regula.

Pentru a reusi sa gasim pisica pierduta trebuie sa ne orientam si dupa temperamentul acesteia. E o pisica lenesa sau una activa, curioasa? E o pisica sociabila cu oamenii sau din contra? Daca e o pisica sperioasa va fi, cel mai probabil, undeva aproape. Daca e o pisica voluntara, aventuroasa, e probabil sa se fi deplasat pe o distanta de chiar cativa kilometri si atunci trebuie cautata serios, lipind afise, intreband vecinii, dand anunturi in ziar, pe site-urile de profil sau retele de socializare.

Foarte important. O pisica ranita sau speriata nu miorlaie. Daca cea speriata nu e intr-un pericol imediat, cea ranita (otravita) este. Din acest motiv, pisica trebuie cautata intensiv, asa cum cautam... un lucru strict necesar, rasturnand totul cu josul in sus.
Cele mai multe pisici se ascund in tacere dar, la un moment dat, de sete sau de foame vor miorlai si se vor intoarce acasa; unora le ia cateva ore până sa rupa tacerea, altora zile (intre 10-12 zile) - si ar putea face aceasta fiind ascunsa chiar in casa, sau in curte (undeva in apropiere).
Si inca ceva: e posibil ca pisica sa nu vrea sa fie gasita, chiar daca nu e speriata si... numai ea stie motivul.

Solutii de a gasi pisica 
Solutii de a gasi pisica sunt multe, si fiecare poate completa lista in funcite de temperamentul pisicii pe care a pierdut-o, in functie de preferintele acesteia s.a.m.d.
In primul rand e cautarea, la propriu, cum am scris mai sus, imediat ce am constatat ca lipseste. Trebuie cautata in zona unde s-a pierdut si numai apoi mai departe. Daca v-ati mutat de curand, sau daca aveti o pisica preluata de la cineva care a crescut-o mai multi ani incercati la adresa veche – daca exista posibilitatea fizica de a ajunge acolo. Daca a fugit din cabinetul veterinarului, de exemplu, o cautati in acea zona mai intai.

Luati cu voi o lanterna, pentru a cauta si in locurile intunecoase – lumina lanternei va face ca ochii pisicii sa straluceasca in intuneric.

Chemati-o pe ton scazut, linistit – pisica ascunsa e o pisica speriata si nu va raspunde nici chiar stapanului daca e strigata pe un ton disperat (se va teme sa-si paraseasca ascunzatoarea). Din cand in cand opriti-va si ascultati cu atentie; poate miorlaie cu glas scazut, poate se misca si se aude vreun fosnet…

Pe cat posibil, indepartati celelalte animale (si pasarile) – rugati vecinii care au pisici sa le tina un timp in casa – poate ca vreuna a speriat-o pe a voastra; rugati pe cei care au caini sa ii tina legati un timp (daca locuiti la casa si vecinii au caini); indepartati chiar si cainele familiei din zona, unde e cazul. Sunt pisici care se inteleg foarte bine cu un caine si e posibil sa reactioneze daca ii simte prezenta, dar nu e obligatoriu. Pe de alta parte, cainele familiei ar putea “lua urma pisicii”. Exista si caini dresati special sa ia urma pisicilor (n-am auzit sa fie si in România, dar nu stiu sigur). Chiar si gainile ar trebui inchise un timp, mai ales daca pisica a disparut la scurt timp dupa ce au fost aduse aceastea (sau alte vietati de curte sau de casa).

Daca pisica are vreo jucarie preferata luati-o cu voi in cautari si miscati jucaria – s-ar putea s-o vada si, auzindu-va vocea calma, sa iasa la joaca. Scuturati cutia cu mancarea ei preferata (bobitele) – sunetul familiar ar putea s-o scoata din ascunzatoare. Chiar si sunetul pe care-l face deschiderea conservei sau a plicului cu mancare ar putea sa o scoata din ascunzatoare daca e prin apropiere, mai ales daca e o mancare cu un miros puternic. Pisicile sunt reticente cand aud chiar si zgomote familiare dar pe timp de noapte ar putea functiona, mai ales mirosul mancarii (noaptea si mirosurile sunt mai puternic percepute). Lasati mancarea acolo si ascundeti-va, urmarind un timp, poate apare pisica.

Rugati-va prietenii si vecinii sa participe la cautare (chiar si pasiv, la modul: daca o vad sa va anunte). Cel care vede pisica e bine sa cheme proprietarul, care e cel mai indicat sa se apropie de aceasta, sa n-o sperie. In niciun caz sa nu alergati spre ea, ci sa va apropiati incetisor, eventual cu ceva din mancarea preferata a pisicii. Le oferiti lanterne si celor care se ofera sa caute activ. Lipiti afise color, in care sa descrieti pisica si scrieti un numar de telefon de contact dar si o recompensa pe care o puteti oferi. Daca primiti un anunt ca cineva a vazut o pisica asemanatoare, chiar daca credeti ca nu e a voastra, verificati, totusi.
Nu va sfiiti sa intrebati trecatorii (si aratati-le si poza pisicii, daca aveti) – mai ales pe cei care au drum prin zona zilnic (locuiesc acolo sau isi plimba cainii, nepotii etc.). Si postasul poate fi intrebat, si femeia de serviciu a blocului, eventual lucratorii din zona, vanzatorii s.a.

Repetati cautarea noaptea, cu lanterna, strigand pisica incetisor. Noaptea e liniste si sansele ca pisica sa iasa din ascunzatoare sunt mai mari penmtru ca se simte mai in siguranta la adapostul intunericului.
Nu va pierdeti speranta. Pisicile au obiceiul sa se ascunda cand sunt speriate si apar uneori dupa zile, saptamani si chiar luni – ele nu stau in acelasi loc, se deplaseaza dintr-un ascunzis in altul mai ales noaptea.

Unde sa cauti pisica: oriunde!
Cand e speriata alege, de regula, primul ascunzis pe care il vede si acesta poate fi un tufis des, un pom, o gura de burlan, un garaj, o pivnita, o gura de canalizare sau de aerisire. Cautati bine cate o zona delimitata in fiecare zi si reveniti mereu si in zonele unde ati cautat. Cele mai multe pisici au obiceiul sa ramana si cateva zile in primul ascunzis gasit pana sa raspunda chemarii. Intr-o zona unde sunt si case rugati vecinii sa se uite si ei prin curte, beci, pod etc.
Cautati si in locurile inalte: pe acoperisuri, pe garduri inalte, in pomi. Se poate ascunde in cine stie ce spartura de pe un zid inalt. Atunci cand e speriata poate urca la inaltimi destul de mari si o pisica grasa sau una batrana. Trebuie cautata si in locuri calde, mai ales daca e rece afara: in camera unei centrale de bloc, in spatele unui aparat de incalzit si chiar la motorul unei masini care ar fi fost parcata in zona de putin timp. Nu ezitati sa cautati intr-o cladire aflata in constructie sau in ruina.
Pisicile sunt curioase. Ganditi-va la un loc in care ar fi putut ramane captiva: pe un santier, in moloz sau echipamente in care ar fi putut cadea sau ar fi putut ramane blocata, imobilizata; vecinii ar fi putu inchide pisica in gartaj sau intr-o scara de bloc fara sa observe; poate a sarit in vreun camion parcat pentru descarcare / incarcare marfa sau chiar in autoturismul cuiva (daca e obisnuita sa fie plimbata cu masina) si daca cei care s-au trezit cu ea in masina au alungat-o pisica e intr-un teritoriu strain si foarte speriata. La fel de bine pisica ar fi putut ramane blocata undeva in casa, sub sau intr-o piesa de mobilier, intr-o incapere in care a intrat fara sa va dati seama, in spatele cartilor, prin vreun cos cu rufe, in spatele draperiilor, in spatele diverselor aparate; s-ar putea ascunde, speriata, prin casa, daca a auzit vreun zgomot puternic.

Ce puteti face pentru a determina pisica sa revina.
Lasati afara (chiar si pe distante mai lungi, din loc in loc) obiecte cu mirosuri familiare: asternutul pisicii, o jucarie preferata, un tricou sau alt obiect vestimentar pe care il purtati direct pe piele si pe care nu l-ati spalat (daca locuiti la curte), ceva de mancare, apa in caz ca iese noaptea din ascunzatoare. E bine sa fie mancare cu miros puternic. Mancarea speciala pentru pisici nu va functiona in acest caz, ci mai repede alegeti ton, ficat, sardele sau ce credeti voi ca va atrage (si) pisica. Puneti mancare intr-un recipient inchis, in al carui capac faceti gauri – sa iasa mirosul. Pisica voastra ar putea ajunge la vas si faptul ca nu poate ajunge la mancare o va determina sa ramana in preajma. Sigur, aceasta metoda poate atrage si alte pisici, dar si alte animale. Si ar trebui sa stea cineva la pândă (iar daca vede pisica sa nu se repeada spre ea, ci sa se miste incetisor, sa deschida usa, sa-i lase undeva mancare poaspata si sa se retraga apoi, lasand usa deschisa (sau, dupa caz, altele de gen).
Un aparat de monitorizare a bebelusilor ar fi numai bun langa usa de la intrare (cand locuiti la curte, desigur): unul afara si celalalt langa pat, dat la maxim, pentru a auzi pisica in caz ca miauna sau... un aparat foto digital cu infrarosu, din cele folosite de cei care studiaza comportamentul animalelor salbatice si care se declanseaza la miscare. Pisicile sunt teritoriale si ar putea reveni acasa din cand in cand si daca nu e nimeni pe acolo s-ar putea sa nu ramana. Mai pot fi folosite capcane speciale, dar nu stiu daca sunt comercializate si in România, dar vreun cabinet medical s-ar putea sa aiba si sa il inchirieze pentru un timp. Exista si unele sprayuri cu feromoni pentru calmarea pisicilor stresate sau speriate si care ar putea avea succes daca pulverizati in zona – exista, totusi, un dezavantaj: atrage si pisicile din vecini.
O alta metoda de a ghida pisica spre casa este sa goliti sacul aspiratorului in zona, pe o suprafata cat mai mare. E mirosul casei unde a trait pisica si in mod sigur in acel sac sunt si firele ei de par, deci si mirosul ei. Faceti asta la fiecare 10 zile, sau chiar mai des daca ploua sau bate vantul.

Poate ca ar trebui sa implantati pisicii cip (legea o cere, oricum), mai ales daca este una care e lasata libera; daca o gaseste cineva ii poate afla mai repede stapanul, pentru ca nu toti oamenii au acces la Internet sau se descurca sa caute, sa dea anunturi si nu foarte multi stiu ca exista site-uri si grupuri online „specializate”.

Dupa ce gasiti pisica dezlipiti afisele pe care le-ati imprastiat prin cartier pentru ca s-ar putea ca oamenii sa sune in continuare cand vad o pisica ce li se pare ca seamana.

Si pentru a gasi pisica si pentru a gasi cainele trebuie sa te transformi in detectiv. 

22 apr. 2016

Pescăruşul

Pescăruşii sunt pasari acvatice care traiesc, de regula, pe coasta marilor. Am scris „de regula” deoarece in ultimii 20 de ani sunt intalniti inclusiv in orase precum Brasov, Sibiu, Satu Mare, Tirgu Mures... care numai orase „de coasta’ nu pot fi numite.
Ca dimensiuni, sunt intre marimea unui porumbel si a unui vultur (30 – 80 cm) si fac parte din Familia Laridae care cuprinde 6 genuri cu 55 de specii.

Pescarusii obisnuiau sa locuiasca pe stanci in apropierea apelor, insa au inceput sa se obisnuiasca cu viata de la oras, mai ales pentru ca hrana este mult mai disponibila si isi fac cuiburi pe cladirile inalte, motivul principal fiind disponibilitatea hranei, de la oamenii care ii hranesc, dar si din gunoaie.

Hrana pescăruşilor este atât animala cât si vegetala, ea constand din deseuri de la navele de pescuit sau de la fabricile de conserve, din peşte, crustacee, moluste, sau alte animale marine mai mici, ca si din rozatoare. In orase se hranesc inclusiv cu resturile aruncate de oameni.
Speciile mari de pescăruşi, care au marimea unei raţe, ca de exemplu „Larus marinus”, jefuiesc cuiburile altor pasari sau chiar vaneaza pasarile adulte care sunt de obicei bolnave. Speciile mici de pescăruşi se hranesc cu insecte si viermi. Ei pot sa atinga varsta de 30 de ani.

In general pescăruşii au cuibul pe sol, dar unii cuibaresc pe stânci. Indiferent unde se afla cuibul, ei formeaza colonii. Pescarusul depune oua incepand cu luna mai, intre doua sau patru. Cuiburile sunt pazite de parintii care pot ataca inclusiv omul. Perioada de incubatie dureaza intre 3 si 6 saptamani ceea ce inseamna ca primi pui de pescarus vor fi vazuti la inceputul lunii iunie. Puii cresc foarte repede si sunt foarte activi, ei putand sa alerge si sa inoate din prima zi, insa sunt hraniti la cuib de parinti până la varsta de 3 - 9 saptamani. Daca se intorc, puii vor fi hraniti de catre parintii lor. Puii de pescarus sunt frecvent de culoare cenuşie punctaţi cu negru, devenind pasari adulte la patru ani de la eclozare.

Pescarusii sunt printre putinele pasari care isi pot misca ochii pe orbita. Pot invata, aminti si transmite comportamente. Sunt capabili sa imite caderea ploii pe pamant pentru a determina ramele sa iasa la suprafata.
Sunt pasari curioase si inteligente, demonstrand metode complexe de comunicare si o structura sociala dezvoltata. Anumite specii (de ex. Pescarusul argintiu) au manifestat un comportament asemanator pescarilor, folosind bucati de paine (ca momeala), pentru a prinde caraşi aurii. Multe specii s-au acomodat cu prezenta oamenilor. Altii se bazeaza pe cleptoparazitism, pentru a-si obtine hrana. Pescarusii au fost vazuti cum vaneaza pe balene vii, ajungand pe balena atunci cand aceasta iesea la suprafata, pentru a ciuguli bucati de carne dintre dintii acesteia.

Pescarusul cu picioare galbene (Larus michahellis) este raspandit aproape peste tot. Apare pe tarmurile unor mari, sau pe diferite insule, ca de exemplu: Marea Mediterana, Marea Adriatica, Golful Biscaya, Peninsula Iberica, Marea Egee, Creta, Cipru, Marea Marmara, Stramtoarea Dardanele, Marea Neagra. Sunt colonii care populeaza regiuni din Elvetia, Austria, Slovacia, Germania, Marea Britanie, Polonia si altele. Acesta este cel intalnit prin alte orase decat cele de pe langa mari.
Pescarusul cu picioare galbene face parte din ordinul Charadriiformes si familia Laridae.

Pe litoralul nostru trebuie sa-si imparta teritoriul cu pescarusul pontic. Cum acesta prefera sa cuibareasca pe sol, pe nisipuri, s-a concentrat mai mult pe zona salbatica si neconstruita a nordului tarmului marin romanesc. Pescarusul cu picioare galbene nu numai ca vine dinspre sud dar prefera pentru cuibarit stancile si prefera jumatatea intens urbanizata a litoralului nostru unde blocurile, hotelurile, cladirile monumentale de orice tip ii ofera o varianta moderna de "stancarie" unde sa cuibareasca. 

Pescarusul cu picioare galbene e un pescarus de talie mare, cu o lungime totala de 52-58 cm, coada de 5-7 cm si deschiderea aripilor de 120-140 cm. Penajul pe spate si aripi este gri, coada are pene albe si negre. Restul corpului este alb. Ciocul este masiv, galben-portocaliu, cu o pata rosie aproape de varf, picioarele sunt lungi si galbene. Penele aripilor au marginile albe. Ochiul este inconjurat de un inel de culoare rosie. Femelele si masculii au un colorit identic.
La noi doar cateva exemplare izolate din alte specii ce se mai ratacesc pe aici il intrec in marime - pescarusul argintiu propriu-zis venit dinspre vest ar fi o idee mai mare, pescarusul negru este mai mare si cam atat din speciile care mai sunt -rar- semnalate la noi.

In perioada de reproducere traiesc in colonii. Isi construiesc cuibul intr-un mod dezordonat, din diferite vegetale, pe o suprafata plana, pe sol, pe bancurile de nisip, pe insule sau acoperisuri. Femela depune unu sau doua oua, o singura data pe an.
Pasarile adulte emit o mare varietate de sunete si zgomote, prin care transmit diferite mesaje intre ele. Pasarile tinere sunt usor de recunoscut dupa strigatele lor putin diferite, dar stridente.

Hrana acestor pescarusi consta din peşte, sobolani, chiar si animale moarte. Desi nu are caracteristicile unui pradator, uneori are obiceiul sa manance oua de porumbei, pe care le fura din cuiburile acestora.

Chiar si vara pescarusii cu picioare galbene sunt pasari destul de gregare, acolo unde sursa de hrana abunda exista grupuri destul de mari de pescarusi. Pe de alta parte se pricepe bine si sa-si caute hrana si traiul pe cont propriu. E o pasare foarte adaptabila si inteligenta.

In raport cu ciorile care cutreiera si ele plajele si orasul dupa oportunitati pescarusi sunt mult mai indrazneti, mai puternici, in situatii de rivalitate la hrana ciorile ies mereu invinse.
In raport cu oamenii pescarusii sunt inca destul de sfiosi, se apropie de om doar cu mare precautie daca cineva reuseste sa le castigi increderea.

Cele mai grele momente le trec pescarusii peste iarna. Nu migreaza dar hoinaresc pe distante mari in cautare de hrana. Cauta in special lacurile ramase neinghetate, de multe ori acele lacuri se intampla sa fie in orase. Cand inghetul vine brusc si nemilos cativa dintre acesti refugiati ai iernii pier, lupta pentru existenta intre specii si intre indivizii aceleiasi specii devine si mai nemiloasa. Aceste episoade sunt insa exceptia de la regula, in general colaborarea si solidaritatea ajuta la trecerea perioadelor critice, de aceea iarna vedem pescarusii si alte specii in grupuri mari.

Pentru mai multe informatii:
http://www.pasaridinromania.com/2014/04/pescarus-cu-picioare-galbene-larus.html
http://destepti.ro/pescarus-cu-picioare-galbene
http://www.zoo.ro/pescarus
http://www.animalutul.ro/pasari/pasari-exotice/pescarusul/1634/http://www.animalutul.ro/pasari/pasari-exotice/pescarusul/1634/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pesc%C4%83ru%C8%99
sursa foto:
http://destepti.ro/pescarus-cu-picioare-galbene

16 apr. 2016

Cum înveţi câinele să meargă in lesă

Până in anul 2014, berlinezii erau obligati sa plimbe câinii in lesă numai prin paduri, parcuri, cladiri publice, mijloace de transport in comun si scari – pe strada aveau voie si fără lesă. Din 2014 lesa a devenit obligatorie si pe strada. Vor putea lasa câinii liberi numai aceia care vor obtine o adeverinta care sa ateste ca animalul raspunde la comenzile stapanului, adeverinta care se obtine (contra cost) in urma unui test din care reiese faptul ca e receptiv la comenzi. De asemenea, se pot plimba fără lesă pe strada si acei caini pe care stapanii ii au de mult timp.

In România eu nu stiu sa existe vreo lege (adica un act normativ care sa emane de la Parlament, sau vreo ordononanta de guvern), care sa ne oblige sa plimbam (toti) cainii in lesa, dar stiu ca exista in acest sens hotarari de consiliu local in mai toate localitatile, ceea ce inseamna ca o hotarare locala are putere mai mare decat legea data de parlamentari, ceea ce este inadmisibil. Poate, insa, ma insel, si parlamentarii sau guvernantii au scos o astfel de dispozitie pentru toate categoriile de caini, nu doar pentru cei considerati agresivi si care trebuie sa poarte, obligatoriu, si botnita cand sunt pe strada – unii au scris in hotararile lor locale ca e obligatorie botnita pentru toti cainii mai mari de 10 kg. Daca as avea un pechinez obez ar trebui sa-l plimb cu botniţă?

Revenind la lesa. Obligatorie sau nu lesa este indicata din mai multe motive si toti cainii trebuie invatati cu aceasta.
Unii caini se acomodeaza foarte repede cu zgarda si cu lesa, dar altii se sperie sau pur si simplu nu le place sa se simta „incorsetati” – sunt spirite libere.

ZGARDA
Trebuie obisnuit de mic cu zgarda, in primul rand. Trebuie sa fie o zgarda fina, sa nu-l jeneze, sa nu-l sperie - poate fi si una impotriva puricilor, o curea de ceas (daca are gatul subtirel) sau o zgarda din nailon, o funda. In general, cainele mic trebuie tinut in casa (adapost) in primele 3 luni de viata, cand se fac primele deparazitari, primul vaccin, si e momentul ideal de a-l obisnui si cu zgarda si cu lesa.

Zgarda nu trebuie sa fie nici prea stransa, dar nici prea larga, sa-si poata scoate capul (o fac foarte rapid) :) si nici prea grea, sa-i oboseasca gatul.
Inainte de a i-o pune la gat obisnuiti-l cu ea, lasati-l sa o miroasa, lasati-o in preajma lui, sa inteleaga ca nu e ceva periculos.

Chiar daca incearca sa-si scoata zgarda, tragand cu labutele sau rostogolindu-se etc,. nu cedati tentatiei si lasati-o acolo – ii distrageti atentia cu ceva bun de papa sau cu joaca. Daca nu sta si nu sta sa ii puneti zgarda nu insistati – se va speria si va asocia zgarda cu ceva „rau”. Incercati sa i-o prindeti in timpul jocului sau cand manaca, pentru ca nu e prea atent la altele.

Exista zgarda de dresaj (de forta sau de corectie numita): sunt unele cu „ţepi”, dar ţepii au capetele rotunjite, nu ranesc pielea cainelui, insa il tempereaza; sunt altele cu un „mecanism” care se aseaza pe capul cainelui si cand acesta trage in lesa capul ii va fi usor rasucit spre stanga sau dreapta. Nu, nu se va rani, doar ca unui caine ii place sa mearga privind direct inainte, iar rasucirea capului ii e neplacuta.
E periculos sa lasati cainele sa traga in lesa daca are zgarda – isi poate afecta chiar si corzile vocale si poate suferi vreo problema chiar la cap (strangulandu-se, practic, circulatia sangelui va fi defectuoasa, respiratia va fi ingreunata, cainele va tusi, daca nu va pati ceva chiar mai grav).
Nici in ham nu e sanatos pentru caine sa traga in lesa. De asemenea, hamul nu e tocmai indicat pentru a dresa cainele sa mearga in lesa, dar nu e nici contraindicat, mai ales in cazul cainilor mici sau al celor docili – la cei mici sa aveti mare atentie daca trage in lesa pentru ca hamul i-ar putea afecta oasele fragile sau ligamentele.

LESA
Abia dupa ce se obisnuieste cu zgarda treceti la obisnuirea cainelui cu lesa. Alegeti o lesa subtire la inceput – poate fi o curea ce poate fi prinsa cu un carlig de zgarda – si relativ scurta (si cele retractabile sunt bune, pentru ca au buton de blocare la dimensiunea dorita). La fel ca si cu zgarda: lasati-l sa o „cunoasca”. O agatati la zgarda, la inceput cand nu e atent. Il lasati sa se plimbe un timp cu ea atarnand – se va obisnui. Cand nu o poarta, la inceput e bine sa o lasati in apropierea lui, langa vasele cu apa si cel pentru mancare sau in / langa culcus.

Dupa ce cainele da semene ca e obisnuit cu lesa alunecand in urma lui prindeti capatul liber, dar sa nu smuciti, ci doar chemati-l. Inainte de lesa probabil ati observat cum va urmeaza peste tot, deci n-ar trebui sa fie greu nici cu lesa. Intai il lasati de capul lui, tinand de lesa, apoi il veti obisnui sa mearga in partea stanga, in paralel cu voi. Il invatati „pe stanga”, apoi il puteti ţine pe ce parte doriti – uneori iarba e pe dreapta cand va deplasati, deci ar fi aiurea sa-l tineti in partea stanga. Capatul lesei ar trebui tinut cu mâna dreapta, iar cu stanga tineti mai jos, de lesa, pentru a avea control mai bun asupra cainelui. Din ce am facut eu de-a lungul timpului nu mi se pare o regula pentru ca am invatat cainii sa mearga in lesa tinad-o cu o singura mâna si controlandu-l foarte bine. Practic, e si o chestiune de cum va e mai comod, mai simplu pentru ca, in timp, veti face din instinct exact ceea ce trebuie.

In momentul in care cainele trage in lesa (indiferent că inainte sau inapoi) va opriţi si ţineţi lesa strâns, nu-i permiteţi să înainteze. Nu trageti de lesa, nu smuciţi, nu il certaţi, doar va opriti si il chemati (puteti folosi si o recompensa gustoasa cand vine si / sau mângâieri). Daca nu se potoleste schimbati directia plimbarii. Repetati figura cu oprirea de cate ori il simtiti ca trage in lesa sau ramane in urma. Cainele va trebui sa inteleaga ca nu va ajunge nicaieri daca trage in lesa. E contraindicat sa il obisnuiti sa mearga cu lesa in tensiune – lesa trebuie sa fie lejera cand iesiti cu animaluţul la plimbare. Mai tarziu, cand stie exact ce trebuie sa faca, atunci cand va intelege comenzile numai din miscarea lesei ii puteti lasa lesa si mai lunga, sa-si faca nevoile, de exemplu sau sa socializeze cu alti caini, sa inspecteze zona etc. dar imediat ce se termina cu acestea scurtati lesa, il readuceti „la picior”.
Daca permiteti cainelui sa traga in lesa si pastrati pasul de plimbare e ca si cum l-ati invata sa traga – greu il veti dezobisnui mai apoi.

Lasati lesa la o lungime de cca. 1,50 m si lasati cainele sa se plimbe (fara sa va miscati din loc); cand lesa e relaxata il recompensati cu „bravo”, cu mangaieri, cu bunatati. Apoi incepeti plimbarea si ii spuneti „la pas” sau doar „pas”; daca incepe sa traga va opriti si nu va miscati până când nu va fi lesa din nou relaxata – il recompensati pe blănos. Daca e un caine mare trebuie sa va fixati serios si sa tineti lesa cu ambele mâini. Straduiti-va sa nu smuciti de lesa.
Cand va pregatiti sa iesiti ii spuneti ceva de genul „hai afara” – va asocia cuvintele cu plimbarea si cu lesa – le place sa se plimbe! – dar si cu nevoile fiziologice. Sunt caini care desi nu au fost dresati in acest sens ajung sa aduca stapanului lesa – sau sa se aseze in faţa usii de la intrare – cand au nevoi stringente. Cu cat aveti orele de plimbare mai fixe cu atat veti avea mai putine probleme cu animaluţul.
Daca nu vrea sa porneasca il momiti cu ceva bun, il mangaiati si il indemnati cu „hai”. Il plimbati si prin casa cu lesa, sa se obisnuiasca.

Cainii s-ar opri sa adulmece fiecare fir de iarba daca ar fi dupa ei; trebuie lasati sa faca si asta, dar cand o face va opriti si cand porniti ii dati comanda „hai”, tragand scurt de lesa.
Cand da sa fuga dupa vreo pasare, pisica, la vreun om, la alti caini, va opriti din plimbare si ii spuneti „nu” pe un ton hotarat.
Puii, la primele iesiri, trebuie lasati sa exploreze, dar aveti grija sa fie un mediu prietenos, sa nu se accidenteze, sa nu se sperie – sa nu asocieze iesirile cu spaima sau durerea etc. Plimbarile vor fi scurte.

Cainele trebuie lasat sa isi consume energia inainte de a incepe educatia. Daca a stat mult inchis in cusca, sau in culcusul lui cand erati plecat, lasati-l sa se joace puţin inainte sa incepeti plimbarea, dar nu-l obositi pentru ca nu va mai fi prea atent la ce vreti de la el. Si trebuie sa mai retineti un lucru: cainele e ca un copil mic, nu se poate concentra prea mult timp asupra exercitiilor si nici nu au toti aceeasi rapiditate in a invata - fiecare cu ritmul lui - deci trebuie sa il educati in etape. E nevoie de multa rabdare in cazul unor caini. Imbinati educatia cu joaca, indiferent daca aveti de educat un caine adult sau unul foarte tanar. O „sedinta de lucru” nu trebuie sa depaseasca 10 - 15 minunte (chiar mai putin cu puii) si se pot lucra doar 2-3 sedinte pe zi. In timpul plimbarii, insa, pentru obisnuirea cu lesa, devine un fel de reflex, si educatia poate dura cat dureaza plimbarea.
Folositi numele cainelui, orice incercati sa-l invatati si dati-i comenzi cat mai scurte.

In timp ce il invatati sa mearga in lesa ii dati comanda „stai” cand doriti sa se opreasca si trageti usor de lesa. E bine sa ii spuneti „stai” de cate ori aveti de gand sa va opriti pentru ceva, decat sa smuciti lesa si cainele sa nu stie cu ce a gresit. Daca executa comanda corect de 2-3 ori recompensati-l cu o bucatica din mancarea preferata. Mai tarziu va stie exact ca trebuie sa se opreasca atunci cand simte ca trageti de lesa.

In cazul in care ati ales sa cresteti un caine adult care nu e obisnuit cu zgarda si lesa urmati aceiasi pasi – e nevoie de ceva mai multa forta cand trebuie obisnuit sa mearga in lesa (mai ales daca e un caine mare).

Ideile de aici nu sunt „dresaj standard”, ci mai mult sunt explicatii din practica personala – am invatat sa mearga in lesa si caini adulti care cantareau cca. 50 de kg, fiind foarte puternici nu doar prin greutate, dar si caini din rasa Boxer sau Pitbull. Am invatat sa mearga in lesa un pechinez atat de mic incat nu eram sigura ca il am la capatul lesei. Si o pisica.

Se zice ca ai un caine perfect educat sa mearga in lesa atunci cand in mâna care ţine lesa ai un pahar cu apa si apa nu se varsa in timpul plimbarii. Ei, nici chiar asa nu putem reusi daca nu suntem profesionisti, dar ne descurcam bine si plimbarile raman o placere.

Cand educati cainele sa mearga in lesa faceti numai asta, mai ales pe strada, nu discutati la telefon, nu socializati in mod constant, ci concentrati-va la cainele care, imediat ce simte ca nu mai sunteti atent, face ce vrea si asa, incetisor, invata exact ceea ce nu vreti sa invete. Mai tarziu veti avea timp si pentru telefon si pentru altele in timp ce va plimbati cu prietenul patruped.

Nu acceptati la un caine pui un comportament pe care nu l-ati accepta la un caine adult – cum il educati cand e pui asa il veti avea.

Pare usor... Cu unii caini chiar este, dar nu cu toti. E nevoie de multa rabdare, in primul rând, de intelegere, de dragoste si de timp, de hotărare. Nu va lasati induplecati de privirea lui atat de blajina, de „gudurelile” lui atunci cand vrea sa obtina ceva – daca o faceti câinele va fi cel care vă va controla si o sa va doara braţele, câinele va face ce vrea si plimbarea numai placere nu va fi.

Aveti placerea sa aveti câine dar atunci când sunteti in locuri publice, mai ales in cele aglomerate si nu dedicate cainilor, ţineţi lesa scurta.

(fotografiile sunt ale unei prietene)