Rahat de câine

Nebunia aceasta cu adunatul rahatului de caine a inceput sa exaspereze pe toti posesorii de caini. Trecatorii - aparent indiferenti - trag cu coada ochiului la fiecare detinator de patruped scos la pascut in lesa. Cum il vede pe unul ca se face ca ploua privind rahatelul din iarba, cum striga la el - nu conteaza ca patrupedul e plimbat de o femeie gravida prin luna a opta de sarcina, nu conteaza ca e plimbat de o persoana varstnica sau o persoana foarte corpolenta - genul de persoane care nu prea se pot apleca dar care - culmea! - si-au permis sa aiba un caine. Nu, dom’le! Legea e lege si se aplica tuturor! Ghici ce! Pe langa litera legii mai exista si spiritul legii si in spiritul legii - si al moralei, daca vreti - persoanele amintite mai sus n-ar trebui “admonestate” pentru ca nu ridica rahatul de caine din iarba (daca-i pe trotuar - mai rar la cainii cu stapan - e suficient sa-l impinga in iarba). Dar nu! Românul e om cu mult respect pentru lege si morala, cu spirit civic, nu gluma, cand e vorba de rahat! Oh, da! Scuipa oriunde coji de seminte, nu selecteaza gunoiul, isi barfeste vecinii, prietenii si neamurile dar face urat daca vede un caine ca se rahateste in zona verde unde picior de om nu trece.

Se pricepe românul la caini? Haida-de! Se pricepe la politica, la fotbal, de ce nu s-ar pricepe si la caini? Vede unul o catelusa ca-si ia pozitia pentru pipi… Se apropie zambitor de stapan si-i spune mieros: “Banuiesc ca veti aduna…” (nu zice cuvintele rahat sau caca, pentru ca i se pare rusinos probabil). Stapanul priveste spre comentator: “Desigur, cand va aface caca; aceasta e femela si acum face pipi - femelele nu prea ridica piciorul pe pom”. “Ah, da?!” o da in spate comentatorul si pleaca, tinandu-si coada intre picioare.

Catelul isi ia pozitia de caca, pe un colt de zona verde izolat. O blonda cu parul valvoi, de la prea mult permanent si de la vant, se opreste si-i spune stapanului de caine: “Sa adunati ce face, pentru si pe aici ar putea trece candva un om”. Stapanul o priveste lung si zice: “Categoric va trece pe acolo cineva, cand va dori sa faca acelasi lucru”. “Domnule, dar legea asa spune: fiecare sa adune”. “Duduie, te bagi ca musca sub coada calului. De unde stii ca nu adun? Uite, am punga, dar pentru ca-ti place sa fii musca o sa las rahatul acolo. Daca vrei, ia-l tu” - ii pune punga in sacosa si-si vede de drum, lasand blonda sa dea din buze ca peştele.

Unde se arunca punga cu rahatul de caine? In cel mai aproiat cos de gunoi. Ghici unde-i, uneori, cel mai apropiat cos de gunoi? Acasa, si acasa poate fi si la doi kilometri distanta. Plimbi punga cu rahat printre trecatori. Perfect. Unii baga-n ei saorma si tu te plimbi cu rahatul pe langa ei - perfect igienic, perfect civilizat.

Arunci punga cu rahat in cel mai apropiat cos de gunoi. Seara vin ecologistii sa curete cosurile - rahatul se aduna la groapa de gunoi de la marginea orasului unde incepe sa… dospeasca, fiind in punga. Apoi, vin unii si dau foc gunoiului… ca asa inteleg ei sa diminueze gunoiul… De ce le-o zice gropi de gunoi cand, de fapt, sunt munti de gunoi? Başca, mai sunt si cautatorii prin gunoaie, dupa resturi de mancare, doze din aluminiu, peturi si altele… Ce placere pentru ei sa dea si de ceva moale… Unii ar avea nevoie de jumatatea de corn din cos, de doze si de plastic sau hartie… Ce fac unii dintre acesti cautatori cu pungile pline cu rahat?! Unii le arunca pe trotuar, altii in containerele asezate din loc in loc pentru ca cei care au haine de prisos sa le puna acolo, de unde vor fi impartite celor care au nevoie… Igienic si civilizat, categoric.

Până sa ajunga gunoierii mai ajung la cosuri betivi care-si descarca nervii sau surplusul de energie pe cosurile de gunoi, imprastiind tot ce-i in ele, inclusiv pungile cu rahat… La fel de civilizat si igienic. Parca ti-ai dori sa nu mai adune nimeni rahatul de caine din zonele verzi unde nu calca cineva altfel decat in mod exceptional, impins de o acuta nevoie fiziologica!

Cand cainele se rahateste pe trotuar sau in locuri pe unde trece chiar si numai un om, in 24 de ore, nici nu trebuie lege pentru a intelege ca trebuie sa-l aduni, sau sa-l impingi in zona verde, dar unde nu calca cineva altfel decat intamplator si foarte rar cei care cosesc iarba (cand rahatul e deja deshidratat) ce sens are? Ca de putit nu pute decat, eventual, in momentul in care e facut. E toxic pentru pamant? Haida-de! Ca-n muntele de gunoi nu-i deloc toxic, mai ales cand arde, in punga, la foc mocnit. Cum o fi pentru cei care, in unele localitati, lucreaza la selectarea gunoiului?!

Cand se rahateste un copil prin astfel de zone verzi - ba chiar in parcuri sau pe la coltul cladirilor - zice lumea ca nu-i bai, doar e copil… Face un barbat pe pom sau pe zidul cladirilor? Eh, lasa-l, ca doar are vezica mica si nu poate tine… In astfel de cazuri unuia sa i se adune rahatul iar celalalt sa faca in borcan - ce mare lucru?! Daca-i lege pentru pastrarea curateniei sa fie pentru toti; nu?