De ce urla cainii

Stramosul cainelui – mai mult sau mai puţin – este lupul, iar lupii au obiceiul sa urle.

In urma unui studiu efectuat pe noua lupi din doua haite de la Centrul pentru Studierea Lupilor din Austria s-a constatat ca animalele urla in special cand indivizi de rang inalt parasesc haita, deoarece acestia joaca un rol important in viata sociala a haitei si e firesc ca ceilalti sa doreasca a relua legatura cu ei – explica unul dintre cercetatori, dr. Simon Townsend. In timpul studiului (publicat in Current Biology) s-a observat ca atunci cand indivizii importanti nu erau dusi prea departe haita nu urla.

Pe scurt, cercetarea pare sa releve faptul ca urletul lupilor este explicat mai curand de factori sociali si nu de cei psihologici, precum stresul. Si s-a mai constatat ca durata urletului dureaza in functie de relatia dintre indivizi. Urland, lupii doresc sa intre in contact cu individ dominant sau cu un prieten.

(sursa: http://www.descopera.ro/dnews/11271777-de-ce-urla-lupii-oamenii-de-stiinta-au-dezlegat-misterul)

Prin urlet, strainii sunt tinuti la respect, membri haitei sunt chemati la vanatoare! :) Astfel, un caine care urla cand e lasat singur zice: Eu sunt aici! Voi unde sunteti?

Asa stand lucrurile cu lupii cainii pot urla din (cam) aceleasi motive: un membru important al haitei este plecat – la munca, in vacanta etc. (cainii asociaza oamenii langa care traiesc cu membri ai haitei si, cei mai multi, recunosc omului – care stie sa se impuna – calitatea de conducator de haita) sau unul dintre prietenii sai este dus departe, adoptat de altcineva, ca exemplu.

Cainii lasati singuri in casa si/sau in curte e posibil sa urle; cainilor nu le place nici singuratatea si nici intunericul iar cei mai fricosi e probabil sa urle cand sunt singuri si mai ales cand sunt singuri (si neobisnuiti) pe intuneric, pentru ca sunt derutati.

Josh Weiss-Roessler ne spune ca un caine urla uneori fara a avea un motiv anume, ci doar pentru ca asta exista in codul sau genetic. Urletul e firesc, natural, daca nu devine cronic, adica obisnuinta.

In salbaticie lupul urla pentru a regasi un membru al haitei sau pentru a-i anunta pe ceilalti apropierea unui animal de teritoriul lor. La fel fac si cainii, doar ca acestia mai urla si numai pentru a-si anunta prezenta sau, uneori, cand un alt caine se apropie prea mult. Cand cainii urla noaptea, in curte, de exemplu, o fac pentru ca aud tot felul de sunete si vor sa-si anunte prezenta, din instinct. Atunci cand cainele urla din motivele de mai sus nu e motiv de ingrijorare (altul decat ca deranjeaza eventual vecinii din apropiere), dar cand urletul e urmat de agresivitate impotriva altor caini sau oameni trebuie aflata cauza – pentru ca s-ar putea ca urletul sa fie simptomul a ceva grav.

Urletul este si modul in care cei mai multi caini isi manifesta durerea (in special in cazul artritei) – ne spun noua, si semenilor patrupezi – ca sunt raniti sau bolnavi. Cine isi observa cainele ca scoate sunete ciudate sau ca vorbeste mai mult decat de obicei ar trebui sa-l duca la veterinar pentru control.

Poate ca ati auzit, uneori, o sirena, in departare – abia o auziti, dar intre unii prieteni patrupezi este cate unul care isi ridica (ciuleste) urechile si pe masura ce sunetul se aude tot mai aproape cainele devine mai agitat, iar cand sursa tocmai apare cainele se incordeaza si scoate un urlet de triumf, ca un lup in munti, cu gatul intins usor spre spate, cu botul spre cer (delimitand acustic teritoriul)... Isi anunta prezenta. Sirena – aflata mai aproape sau mai departe – este unul dintre motivele pentru care unii caini urla (cainii pot auzi sirena care suna chiar daca oamenii nu o aud).

Lupii urla in salbaticie pentru a se regasi unul pe altul. Un caine poate suferi de anxietate de separare, ceea ce inseamna ca va incepe sa urle cand plecati de acasa – ceea ce nu e distractiv nici pentru voi, nici pentru caine si nici pentru vecini. Cainii trebuie educati sa stea singuri mai multe ore, mai ales cand in familie nu e cineva mereu acasa. Veti sti daca e vorba despre anxietate de separare deoarece nu doar ca urla, dar si distruge lucruri, se invarte prin casa sau isi face nevoile in casa desi tocmai a fost afara. Acest comportament este destul de greu de indreptat, dar nu imposibil. Trebuie diminuat sentimentul de abandon, prin jocuri, prin afectivitate, prin sosiri inopinate acasa...

In anumite cazuri si cainii care sunt adoptati din adaposturi sau direct de pe strada e posibil sa sufere de anxietate de separare – de data aceasta de partenerul sau blanos.

Cainii mai pot urla si de foame dar si din lipsa afectivitatii din partea oamenilor langa care traiesc. Cainii care traiesc legati au sanse mari sa urle, la un momnet dat, din lipsa de miscare – cainele este un animal nu tocmai obisnuit sa traiasca in captivitate si daca nu face macar o plimbare mai lunga pe zi – sau nu alearga prin curte – e posibil sa devina anxios, daca nu char agresiv, pentru ca nu isi poate consuma energia.

Unii afirma ca un caine castrat / sterilizat nu urla – dar realitatea nu prea mi-a dovedit acest fapt.

Sa nu uitati ca un caine care urla ii antreneaza, de regula, si pe cainii din vecini asa ca putem asista oricand la un concert nocturn – in special – de urlete, pe langa faptul ca se pot aduna in preajma cainii maidanezi, sa participe la concert.

Un caine iubit, bine ingrijit (pentru unii nu sunt sinonime) are mai rar obiceiul de a urla, pentru ca oamenii langa care traieste ii arata afectiune, in primul rand. Un caine care sta in curte si urla noaptea ar trebui bagat in casa. Joaca de care aminteam mai sus poate avea efect sau nu... Unii caini urla la pericol, deci n-ar trebui ignorate mai ales urletele celor care nu au acest obicei: un hot, de exemplu, un inceput de incendiu, o teava sparta (sunt exemplele pe care le-am cunoscut mai mult sau mai putin mijlocit si cainii au fost cei care au alertat oamenii).

F.B.I. şi cruzimea faţă de animale

F.B.I. (Federal Bureau of Investigation) a anuntat de curand ca va considera cruzimea faţă de animale ca infractiune distincta si grava, considerand ca persoanele care abuzeaza animalele pot ajunge sa comita delicte mult mai mari si pot ajunge chiar la torturarea semenilor, fiind dovedit statistic ca foarte multi dintre ucigasii cei mai rai au inceput prin a chinui animale.

Anterior, in Uniform Crime Report, cruzimea faţă de animale era o fapta cuprinsa la categoria „alte infractiuni”. Din anul 2016 va fi infractiune distincta pentru care pedeapsa poate fi mai mare decat pana acum. In acest an se va consolida statistica privin cruzimea faţă de animale si din ianuarie 2016 legea se va aplica.

Uniform Crime Report este o publicatie anuala ce contine date criminologice compilate de agentii Biroului, date destinate sa ajute fortele de ordine la identificarea problemelor de aplicare a legii in special cu privire la infractiuni precum omorul, omorul prin imprudenta, violul in forma agravata, talharia, furtul de autovehicule, atacul agravat, incendierea si alte infractiuni cu mare grad de periculozitate. Aceste studii ofera o privire de ansamblu asupra criminalitatii, la scara nationala deoarece se bazeaza pe statisticile prezentate de agentiile de aplicare a legii de pe intreg teritoriul S.U.A.

Conform modificarilor ce urmeaza, abuzul impotriva animalelor va fi considerata o infractiune impotriva societatii, in primul rand pentru ca cei care chinuie animalele pot fi considerate persoane cu risc major in savarsirea unor infractiuni mai grave; in al doilea rand pentru ca vederea animalelor torturate poate induce o stare de rau celorlalte persoane iar in al treilea rand pentru ca animalele sunt fiinte capabile sa simta durerea si… nu pot apela numarul de urgenta (in S.U.A.) 911.

Pe scurt: cei care comit abuzuri impotriva animalelor vor intra in categoria infractorilor periculosi, alaturi de ucigasi, incendiatori s.a.

Infractiunea va avea patru forme: neglijenta, abuz intentionat si tortura, abuz organizat (luptele intre caini, intre cocosi etc.), abuzul sexual asupra animalelor.

In definitia oficiala prin cruzime faţă de animale se va intelege orice actiune care pune in pericol integritatea fizica a animalului si uciderea acestuia, in aceste actiuni intrand neglijenta cu sau fara intentie, tortura, mutilarea, bataia, otravirea, abandonul dar sunt incluse si cazuri precum lasarea fara hrana, apa, adapost, tratament medical (cand e cazul), transportul in conditii care pot provoca ranirea sau moartea animalului, luptele intre animale si altele de acest gen.

Sub incidenta legii nu vor intra intretinerea necesara animalelor folosite in spectacole sau sport, utilizarea animalelor ca hrana, vanatoarea legala, capcanele sau pescuitul.

Grupurile pentru drepturile animalelor au militat mai mult de un deceniu pentru schimbarea legii. In anul 2014 a fost semnata Legea lui Patrick, prin care a fost ridicat gradul de periculozitate al infractiunii de cruzime faţă de animale. Patrick a fost un pit bull slab (descarnat), gasit abandonat intr-o punga, intr-un container de gunoi, starea cainelui atragand atentia nationala ca un exemplu de abuz grav asupra animalelor.

Mai recent a fost adoptata o lege prin care se interzice piercing-ul si tatuarea animalelor de companie.

Proprietara lui Patrick a fost condamnata, in august 2013, la 18 luni de inchisoare cu suspendare si i-a fost luata custodia cainelui pe care l-a abandonat in martie 2011 aruncandu-l, pur si simplu, la gunoi.

Cainele s-a recuperat miraculos, sunt de parere medicii care l-au ingrijit.

Pentru cei care iubesc cainii

Nu sunteti multi si faceti ce puteti pentru a ajuta si cainii fara stapan. E un lucru de lauda si nu e deloc usor. Dar! Incetati cu atitudinea gen “nu exista nu pot, ci nu vreau” atunci cand cineva spune ca nu-si permite sa aiba grija de un caine sau de o pisica. Nu cunoasteti situatia persoanei respective – e posibil sa fie doar o persoana foarte comoda, dar o priveste personal si nu aveti dreptul sa o judecati si sa ii reprosati ca nu vrea sa ia caini sau pisici in grija – poate ajuta oferind bani sau produse necesare, iar daca n-o face nu-i bai.

Cand cineva va spune ca nu-i permite timpul sa ingrijeasca pisici sau caini nu-i trantiti texte ca si voi aveti munca si copii si alte alea (poate unii au multe in plus). Unii locuiesc la bloc si ar trebui sa plimbe cainele de cel putin doua ori pe zi, iar in restul timpului – intre 10 si 14 ore (calculand si timpul dus-intors si alte treburi) - cainele ar sta singur, poate ca ar latra deranjand vecini, poate ca si-ar face nevoile prin casa si multe altele. Cand omu’ vine de la munca frânt numai energie sa curete nu mai are, apoi sa scoata cainele si multe altele. Poate ar avea probleme cu vecinii, si numai de şicane si reclamatii nu i-ar mai arde… Plus ca s-ar putea sa fie o persoana care are in grija mai multe animale, doar ca nu o spune pentru a nu parea ca nu se descurca sau, doar, nu vrea sa se laude cu ce face si cat face, de una singura sau in colaborare cu prietenii apropiati…

Incetati a fi sarcastici cu cei care nu vor sa ingrijeasca animale intr-o garsoniera la bloc sau pur si simplu nu vor sa isi asume o astfel de responsabilitate!

Daca vine un copil in familie sau daca nu-l mai puteti ţine din cine stie ce motive (care pot interveni oricand) nu abandonati cainele in strada! Cautati un om bun pentru el, unul care sa nu-l abandoneze cum faceti voi, uneori dupa multi ani in care l-ati rasfatat. Sau, macar, duceti-l la un adapost – chiar daca nu va avea o viata buna macar nu va suferi de foame, sete si frig in aceeasi masura ca pe strazi.

Pisicile se adapteaza pe strada mai repede decat o fac cainii care au fost crescuti in casa.

Cand cineva, in cartier, va spune sa faceti curat dupa ce hraniti cainii sau pisicile nu va enervati! Nici n-ar trebui sa vi se spuna sa pastrati curatenia. Faptul ca hraniti niste fiinte neajutorate nu va da dreptul sa lasati mizerie in jur – curatati resturile care raman, adunati hartiile pe care lasati mancarea, daca nu o asezati direct pe jos, in cutii sau caserole. Incercati sa hraniti cainii si pisicile mai departe de intrarea in bloc: si cainii si pisicile se obisnuiesc sa astepte mancarea in acel loc si astfel vor fi linistiti si oamenii carora le e frica de caini. Ganditi-va si la oamenii din jurul vostru, nu doar la animalute – in acest fel le faceti un bine si animalelor, pentru ca e mai mic riscul de a fi lovite de cei excesiv de frustrati.

Nu aruncati oase si lături de la fereastra in speranta ca le va gasi vreun caine sau vreo pisica – reusiti doar sa faceti mizerie pentru ca nu toti cainii vor roade oasele pe care nu e nici un firicel de carne si pana da vreun caine de ceea ce ati aruncat ar putea fi alterate si animalul nu se va atinge de ele si nu pentru ca nu e flamand, ci pentru ca simte ca nu e hrana acea stricaciune.

Adunati rahatul de caine macar atunci cand e facut pe asfalt. Nu e vina cainelui ca o face si nu trebuie sa va fie scarba sa adunati, doar ca, de regula, in apropiere nu e niciun cos de gunoi…

Din loc in loc plasati vase cu apa - multi se gandesc sa hraneasca animalele de pe strazi dar putini se gandesc ca le trebuie si apa.

Plimbati-va cainele tinandu-l in lesa, mai ales in zonele aglomerate – si nu lasati lesa lunga cand sunteti in astfel de locuri pentru ca nimeni nu e obligat sa sara peste firul lung al lesei sau sa se fereasca de un caine; chiar daca e un caine bland unii se sperie – luati prin surprindere ar putea face gesturi bruste chiar si cei care nu se tem de caini, altii ar putea striga si sperie cainele, despre care nu poti fi sigur ce reactie are si te mai alegi si cu vreun necaz.

Lasati cainele acasa cand mergeti la cumparaturi pentru a nu-l lasa singur in faţa magazinului nici chiar legat – exista riscul (mare!) sa fie furat sau lovit; si nici nu-l târâţi dupa voi in piata aglomerata, sa fie lovit animalutul, din greseala ori din “greseala”, sau sa va injure toti cei care-s preocupati de pretul verzei.

Cei care-si plimba cainele in lesa ar putea sa fie si ei nemultumiti ca un caine liber ar sari la al lui, care-i imobilizat in lesa. Exemplu: un Bulgog francez (caine de talie mica) lasat liber a sarit la gatul unui Boxer aflat in lesa – daca stapanul Boxerului nu ar fi avut prezenta de spirit sa pareze saltul cu piciorul Buldogul si-ar fi infipt coltii in beregata acestuia pentru ca lesa il impiedica sa se apere singur. Un caine Rottweiler, in parc, lasat liber, a ucis un catel Caniche tinut in lesa. Buldogul francez avea amintirea unui caine mare care l-a ranit candva si sarea la beregata oricarui caine mare pe care il intalnea (si stiind asta stapanul il lasa, totusi, liber), dar Rottweilerul fusese violent pentru prima data. Cainii sunt imprevizibili, oricat de mult credem noi ca ii cunoastem. Un miros, un gest ii pot face s-o ia razna, mai ales pe cei care nu sunt foarte bine educati sau dresati sa asculte instant comanda stapanului. Iar cand sunt femelele in calduri chiar si cei dresati o cam iau pe aratura.

In plus, plimbandu-l in lesa nici nu il pierdeti si e mai usor sa observati daca inhata ceva de pe jos – cainii care au stapan mananca si ei de pe jos si n-o fac pentru ca nu-s hraniti, ci pentru ca e in firea lor. Pentru a nu manca de pe jos trebuie dresati – si nu e usor un astfel de dresaj.

Nu loviti cainii fara stapan care se apropie de al vostru – daca aveti un caine vaccinat la zi nu exista riscul sa ia cine stie ce boala, si nu va lasati animalul liber pentru a se imperechea la intamplare – atunci ar putea contracta o boala ;) – pentru ca – nu-i asa?! – ne straduim sa micsoram numarul cainilor fara stapan.

Respectati-va vecinii pe care-i intalniti cand iesiti cu cainele. Nu lasati cainele liber, sa nu ii speriati pe cei care nu se asteapta sa-l vada; iesiti din lift intai voi, pentru ca cel care e, eventual, in faţa usii sa nu se sperie, luat pe neasteptate de aparitia cainelui – si nici cainele sa nu se sperie si sa inceapa sa latre cand ii apare cineva brusc in faţă. Educati cainele sa nu latre tot timpul cat e singur. Poate ca nu stiti ca latra in absenta voastra asa ca intrebati vecinii din imediata apropiere daca o face, si cereti-va scuze daca latra cainele cand e singur, si remediati problema.

Un singur om care are caine daca e nesimtit ii face pe oameni sa-i bage in aceeasi oala pe toti ceilalti care au caini sau ii hranesc pe cei fara stapan.

Nu raspundeti cu acelasi ton celor care nu au loc de voi. Ganditi-va ca acei oameni pot fi fricosi, invidiosi, depresivi sau doar frustrati sau pot fi chiar dusi cu pluta si sa sara la voi cu vreun cutit. Fiti intelegatori cu ei, chiar daca ei sunt nesimtiti. Se zice ca de zambesti mereu unui om incruntat pana la urma va incepe si acela sa-ti zambeasca.

Oferiti-le  nefericitilor o vorba buna, chiar daca ei va arunca vorbe de ocara.

Citeste si: Pentru cei care nu iubesc cainii

Pentru cei care nu iubesc cainii

Sunteti multi si sunteti vocali – sa nu zic ca unii sunteti isterici, altii sadici, altii rai, altii invidiosi, altii plictisiti, altii fricosi, altii nefericiti s.a.m.d. Sariti cu gura la noi de cate ori ne vedeti ca vrem sa facem ceva sa le fie bine si cainilor. Strigati la noi ca nu vreti caini fara stapan pe strazi, dar nu faceti nimic sa presati autoritatile sa ii adune si sa nu-i elibereze din adapost decat, eventual, dupa ce i-au sterilizat – sa nu se mai inmulteasca. Umbla vorba prin targuri ca unii aduna animalele si dupa ce le tin in adapost catva timp – si isi incaseaza banii – le elibereaza in alte localitati, unde sunt stransi din nou. Daca nu vreti caini fara stapan pe strazi ar trebui sa va deranjati si voi – noi suntem putini, nu putem face faţă – si sa observati daca dispar niste caini si apar altii, sau apar in alta parte, sa cereti ca adaposturile sa fie decente – cei care au adaposturi macar sa justifice banii pe care ii primesc de la stat dar nu facandu-si salarii astronomice si daca mai ramane ceva sa cheltuiasca pentru caini.

Daca nu-i vreti pe strazi puteti dona si voi bani, sa fiti siguri ca se va rezolva problema – dar sa urmariti ce se va face cu banii pe care ii donati….

Sunteti revoltati ca se dau mai multi bani pentru caini decat se dau pentru copii. Pentru caini probabil ca ar ajunge banii obtinuti de stat prin impozitarea profiturilor pe care le obtin producatorii si vanzatorii de produse pentru animale, produse care nu sunt tocmai ieftine si pe care le cumparam noi, sa ingrijim  necuvantatoarele: mancare, medicamente, vitamine, vase, jucarii, lese, zgarda etc. si multe altele, bani la care se adauga si banii obtinuti de adaposturi din donatii, dar ar trebui ca cei care detin aceste adaposturi sa faca dovada ca sunt de buna credinta – dar n-o fac, dovada fiind unele adaposturi jalnice si in care nici nu avem voie sa intram, uneori. Un cont separat pentru banii obtinuti de stat prin impozitarea acestor venituri ar dovedi-o.

Ignorati faptul ca si datorita noua, celor care iubim si necuvantatoarele, sunt mii de locuri de munca: in fabricile producatoare, in magazinele de profil, in cabinetele veterinare, in adaposturile pentru animale.

Va plangeti ca sunt rahati de caine pe trotuare. Cei mai multi rahati apar in primavara, cand se topeste zapada. Trotuarele nefiind curatate nu toti cainii pot trece prin zapada foarte mare si isi fac nevoile mai la margine. Cand zapada se topeste apar si urmele. Cel mai adesea suntem primii care deschidem poteca prin zapada asternuta peste noapte, pentru ca iesim, inainte de a pleca la munca, sa plimbam cainii – va batatorim drumul, altfel spus. Daca nu vreti rahati de caine pe trotuar, in primavara, puteti trage de urechi primarul, sa trimita pe cineva sa curete de zapada si trotuarele – noi nu avem spor sa facem si asta pentru ca nu suntem asa multi cum va imaginati voi.

Rahati de caine sunt si de la cei fara stapan (si n-au nicio vina) – sunt nascuti prin vreun colt de drum pietruit si se obisnuiesc mai apoi sa faca numai pe asfalt (cainii isi au “locurile lor” pentru a-si face nevoile; unii maidanezi, cautand hrana in tot orasul, isi mai fac nevoile si pe asfalt, cum s-au obsinuit de mici) – dar sunt putine cazurile. Tot pe asflat ajung sa faca si acei caini care au fost crescuti, de mici, in locuri cimentate (prea multe adaposturi sunt astfel). Mai sunt si pisici – rar – care-si fac nevoile pe asfalt. Dar voi ne acuzati pe noi, cei care avem cainii in lesa (sau nu). Nu vedeti care caine face, dar nici nu va pasa, cat timp va puteti elibera de frustrari. Stiti, cred, ca asa va vedem uneori: frustrati din cine stie ce motive (poate nu aveti armonie in familie, poate nu va place locul de munca, poate aveti salariul prea mic, poate va doare o masea, poate…, poate… - dar toate acelea nu-s din vina celor care plimbam caini, doar ca noi va suntem mai la indemana).

Puteti pune si voi presiune pe autoritati sa amenajeze parcuri decente in care sa fie plimbati cainii – nu ce au facut ei in unele localitati (mai mult pentru a justifica cheltuirea unor bani), la kilometri buni de zonele unde sunt oameni care au caini, sau pe langa parcurile amenajate pentru copii, cu suprafete mici, garduri minuscule si gaurite, unde nu-s in siguranta nici cainii si nici copiii. Dovediti ca chiar va pasa sa aveti oras curat - si pentru asta nu trebuie sa otraviti animalele sau sa cereti uciderea lor.

Suntem si un fel de paznici pentru intarziati, pentru cei care vin de la schimbul doi, sau pleaca. Pe o strada unde exista macar un om cu un caine un borfas se gandeste de doua ori daca s-o comita sau ba… Un om cu un caine are mai mult curaj sa intervina in caz ca altul e in pericol, decat are curaj unul fara caine langa el.

Cainii maidanezi de pe langa blocuri sunt si ei ca paznicii: latra persoanele necunoscute, in general, dar ii si ajuta pe cei care-i hranesc, in caz de pericol (nu toti, dar sunt cazuri). Un caine care-si are adapostul pe langa un bloc e si un paznic pentru pisici: cainii care vin (noaptea, in special) in cartier simt mirosul celui care-si are teritoriul in zona si, de regula, nu se opresc sa vaneze pisici si nici sa-si faca acolo culcus – cainii sunt animale teritoriale si isi respecta unii altora teritoriul (unele probleme ar putea aparea cand femelele sunt in calduri, dar si atunci, ceilalti se dau dusi cand femela si-a aratat preferinta pentru unul)

Adesea ma gandesc ca, de fapt, voi nu urati, neaparat, animalele (caini si pisici, in special), ci doar va place sa faceti rau semenilor care hranesc aceste animale si cheltuiesc bani ca sa le ajute. Poate ati vrea sa va fie dati voua banii pe care ii cheltuim pentru necuvantatorele noastre?! Altfel nu inteleg de ce aruncati mancare otravita la animale, de ce le loviti cu piciorul, cu bâte, cu toporul, uneori. Sunteti sadici si nu va puteti manifesta altfel? Multi ucigasi de marca au inceput prin a chinui animale si a le ucide, pana sa ajunga la a tortura si ucide oameni. Unii sunt ucigasi latenti, altfel spus, sunt rai prin definitie, depresivi aflati la limita – pentru ca nu-mi pot imagina ca un om care loveste un animal nu loveste si un om (poate sotia, poate copilul, poate un coleg mai slab) si nu-mi imaginez ca cei care se isterizeaza la cei care plimba caini nu o fac si cu cei din anturajul lor (rude, vecini, colegi).

Poate ar fi bine sa va revizuiti atitudinea… Nu va rog sa o faceti, doar va spun ca ati putea s-o faceti.

Citeste si: Pentru cei care iubesc cainii

E greu să ai un câine in România

In România, daca ai un caine sau o pisica sau doar hranesti animalele fara stapan care iti ies in cale esti ori baba nebuna sau bosorog fara ocupatie, sau esti o cretina care mai bine ar face copii decat sa plimbe caini, ba esti un imputit – 'ca numai imputit poti fi daca ai un caine in casa si asa mai departe.

Cetatenii români stau foarte rău la capitolul educatie – dar si la capitolul bun simţ. Nu au cultura protejarii mediului, a animalelor, implicit, dar multi se aud vorbind despre dragostea pentru natura si alte texte care dau bine pentru un anumit auditoriu dar cand trebuie sa dovedeasca prin fapte nu stiu cum se face ca au reactii exact contrare.

Ceea ce nu stiu multi, sau nu isi imagineaza, este ca cei care au animale contribuie din plin la economia nationala (indirect). Ei isi vaccineaza cainii si vaccinurile nu-s tocmai ieftine – din profitul facut de cei care vand/administreaza vaccinuri si alte produse medicale de uz veterinar se plateste impozitul de 16 % catre bugetul statului (beneficiind astfel si toti ceilalti). Cei care au caini cumpara mancare pentru animalele lor si pentru animalele fara stapan – profitul celor care vand e impozitat, de asemenea. Cumpara alte produse pentru caini (si alte necuvantatoare) si iar se calculeaza un procent din profituri, procent care ajunge tot la bugetul comun (local sau nu).

Mai sunt o multime de alte cheltuieli pe care le au cei care-si permit sa creasca un caine, dar despre asta nu vorbeste nimeni. Pe scurt: cainii sunt producatori de venituri la bugetul de stat. Chiar daca veti sari ca muscati de sarpe tot scriu: copiii nu-s, nici somerii, nici batranii cu pensii mai mici de 1000 de lei, nici asistatii social s.a.m.d. Da, da, si unii si altii au platit candva, platesc pentru ei parintii… Adunand sumele “cotizate” in 40 de ani de munca nu se aduna decat pentru doua-trei pensii, restul se ia de la buget, din ceea ce muncesc altii. Cainii din adaposturi pot fi intretinuti din banii care se aduna din veniturile obtinute de stat din banii pe care acesti iubitori de caini si alte vietati ii cheltuiesc ingrijindu-si prietenii necuvantatori – asa ca nu de la cei care n-au caini ajung la adaposturi bani (sau doar in procent foarte mic). Produsele pentru animale sunt destul de scumpe, deci producatorii si vanzatorii au profituri mari si sunt impozitati si producatorii si vanzatorii. Asa ca, incetati sa ziceti ca din banii vostri, ai celor care dispretuiti cainii, sunt intretinuti cei din adaposturi. Bugetul e la gramada, dar daca ar fi separati de gramada banii obtinuti din impozitarea profiturilor producatorilor/vanzatorilor de produse pentru animale ati fi surprinsi de suma foarte mare care ar rezulta.
Mai amintesc ca datorita necuvantatoarelor pe care le iubim sunt si locuri de munca: personalul din fabricile unde sunt produse cele necesare necuvantatoarelor (secretare, contabili, muncitori, ingineri, chimisti, electricieni etc.), vanzatorii din magazinele de profil, medici veterinari, asistenti, ingrijitorii din adaposturi etc.

Bigotii, in special, jignesc pe cei care plimba caini, imaginandu-si ca mai corect e sa cresti copii. Bigotii si nefericitii (poate sunt sinonime in anumite cazuri) n-au idee daca ai sau ba copii (multi dintre cei care plimba caini au si nepoti, ei plimband cainele copilului sau al nepotului), ci iti arunca in faţă sa faci copii. Ei isi imagineaza ca poti infia, daca nu poti face, sau poti suporta tratamente excesiv de scumpe, care nu-s pentru toate buzunarele, isi imagineaza ca poti fi tratata si parca te obliga sa suporti o sarcina care ti-ar pune viata in pericol. 

Esti un imputit daca ai un caine in casa mai zic unii (sau aceiasi), pentru ca e plin de par in casa ta. Si daca ii intrebi cand au intrat ei ultima data in casa unuia care are caine iti vor spune ca n-au intrat niciodata pentru ca… nu le plac cainii. Cei care au animale in casa pastreaza curatenia si chiar numai pentru a-si proteja prietenii necuvantatori. Parul pe care il lasa animalele poate fi inspirat chiar de acestea, ceea ce le-ar pune viata in pericol. Cei care au animale au casele curate si pentru ca nu vor ca prietenii lor cuvantatori sa se umple de par cand sunt in vizita sau sa le fie scarba de a manca la ei pentru ca pisica umbla libera prin bucatarie. Si cainii si pisicile pot suferi de diverse alergii – inclusiv la praf. Cei care au un caine in casa (sau au o pisica) spala des prin casa si spala asternutul cainelul pentru ca un eventual miros neplacut sa nu-i deranjeze nici pe ei nici pe cei care trec pe acolo.

Vor unii sa nu hranim animalele fara stapan pentru ca se aduna prea multe si lor le e frica de caini, in special, si de purici, in general. Daca se aduna prea multi caini undeva se poate depasi starea de frica si se pot domoli cainii care par mai agresivi oferindu-le, din cand in cand, macar resturile de mancare pe care oricum le arunca cei mai multi. Cainele il tine minte pe cel care-l hraneste si nu-l va latra cand il vede (poate doar de bucurie).

Nu ne nastem cu frica, ci invatam frica. Copiii nu se nasc cu teama de caini, ci sunt educati sa le fie teama de caini, pentru ca insotitorii lor adulti urla cand vad un caine, striga la micuti sa nu se apropie, cainii se sperie de isteria zgomotoasa si latra, si e firesc sa se sperie copilul. Copiii ii vad pe adultii lor lovind sau alungand animale si vor face acelasi lucru; unii adulti isi invata copiii ca e boala curata sa mangai un animal si mult altele.

Cred ca multi dintre cei care au ceva impotriva cainilor (in special) nu au ceva atat impotriva cainilor cat impotriva persoanelor care au caini sau au grija de caini (si alte animale), ca si cum i-ar invidia pe cei care n-au alta treaba decat sa ingrijeasca animale si sa lupte pentru a li se acorda protectie.

Bineinteles ca exista exceptii – intotdeauna exista exceptii - dar acestea nu fac decat sa confirme regulile si, de regula, cei care plimba caini si nu au copii au motivele lor; cei care au animale in casa pastreaza o buna curatenie si asa mai departe.

Unii ma intreaba: de ce caini si nu copii sau batrani sau altii? Si aceia, dar aici este vorba despre caini. Cand e vorba despre oameni altele sunt conditiile deoarece in cazul oamenilor trebuie sa avem acordul lor, in primul rand – nu ne permite legea sa-i luam (pur si simplu) si sa-i ducem intr-un adapost pe cei de care nu are nimeni grija. Cu oamenii e mult mai complicat si legislatia nu ingreuneaza degeaba ajutorul pe care putem sa-l oferim anumitor categorii – trebuie asigurata o protectie pentru aceste persoane. Un caine nu-l poti trimite la cersit asa cum poti exploata un om in acest sens (dar exista adevarate retele care fura caini si apoi ii… vand, ori proprietarului, spunand ca l-au gasit, ori celor care vor un caine). Desi pare ca nu prea multi se lupta pentru o viata mai buna a oamenilor nu e asa, doar ca un om nu ai unde sa-l angajezi nici intr-un an (pentru ca nu are studii, in principal) sau… nu vrea sa mearga sa munceasca, din cine stie ce considerente (unele reale, cele mai multe doar motive). Orice viata e importanta dar viata oamenilor este mai importanta, cred. Cu oamenii nu-ti poti permite orice risc. In plus, in cazul cainilor (si altor animale) exista o multime de medici veterinari care se ofera sa efectueze gratuit anumite operatii, care suporta ei anumite cheltuieli cu ingrijirea animalelor ranite si ale nimanui, sau care apartin persoanelor care nu-si pot permite un tratament scump, dar necesar, pentru animalul sau. Deci, cand vor exista si mai multi medici pentru oameni care sa faca asta va fi, poate, mai usor si cu tratarea oamenilor fara ajutor si saraci.
Nu putem publica fotografiilor celor care au nevoie de ajutor - si nici alte date personale - si nu doar pentru ca suntem obligati prin lege sa le respectam intimitatea, ci si pentru ca si acei oameni au demnitate si nu vor sa stie toata lumea cine sunt si in ce situatie sunt.

In multe cazuri, in situatii de vitregii ale naturii, asociatiile de protectie a animalelor – cu zeci de voluntari – au fost intre primii care au ajuns in locurile lovite de natura si le-au dus oamenilor din zona nu doar mancare pentru animalele lor, ci si alimente, paturi, apa, medicamente pentru ei.

Pentru oameni exista mult mai multe asociatii – guvernamentale sau nu – multe servicii de stat sau private decat exista pentru animale, iar toti cei care plang ca de ce nu se ocupa unii de oameni, ci se ocupa de animale, ar putea sa se ocupe ei de oameni, sa se inscrie voluntari in asociatiile care ajuta oameni. Oare cei care striga sa nu mai avem grija de caini, ci de oameni, cand au fost ultima data intr-un orfelinat, intr-un camin pentru batrani, cand au dus o oala cu ciorba unor oameni care nu au dupa ce bea apa?

Lupul moralist ar trebui sa se uite in oglinda inainte de a arata spre cei care fac ceva pentru fiintele din lumea in care traiesc. Iei cainii de pe strada, ii hranesti, le faci un bine si celor care urasc cainii: nu-i mai vad pe strazi, nu sunt flamanzi si, deci, mai putin violenti… De ce sunt, totusi, asa multi caini pe strazile unor orase? Aici e alta poveste… dar toti cei care dispretuiesc cainii ar putea avea atitudine si ar putea sa se implice pentru a fi adunati de pe strazi si pastrati in adaposturi. Daca mi-e teama pentru sanatatea mea ma implic si fac in asa fel incat cainii sa fie dusi in adapost, nu stau si scriu pe retelele de socializare ca “e un caine aici care ma latra si n-am curaj sa-mi las copilul afara” – pui mana pe telefon si suni unde trebuie sau te imprietenesti cu patrupedul, hranindu-l.

Mai e mult până departe…

Dragoste si teama de pisici

Oamenii care iubesc pisicile se numesc ailurophili (ailurofili, felinofili, gatofili). Cuvantul provine din grescul aílouros, care inseamna pisica, plus philos, care inseamna dragoste.

Unii au dus dragostea pentru pisici (ca si pentru caini, de altfel) la un nivel ridicol, daca nu absurd, angajand psihologi pentru pisici, imbracandu-le, coafandu-le, vopsindu-le si multe altele, tratandu-le ca si cum ar fi oameni. Despre acestia nu stiu daca sa afirm ca ei chiar iubesc pisicile sau se iubesc foarte mult pe ei.

Un adevarat iubitor de pisici are grija sa le ofere ceea ce le este necesar pentru a se dezvolta armonios intr-un mediu cat mai propice, tratandu-le ca pe ceea ce sunt: animale cu personalitate puternica, dar animale, si nu le chinuie cu tot felul de bazaconii.

Despre cei care prefera pisicile cainilor un studiu – cunoscut ca Proiectul Online de Personalitate Gosling (realizat in anul 2010 cu un numar de 4565 de persoane) - a aratat ca acestia au mai puternic dezvoltat factorul nevrotismului (instabilitate emotionala), fiind inclinati spre instabilitate si vulnerabilitate emotionala; sunt emotionali, impulsivi, iritabili, avand tendinta spre depresie si vulnerabilitate emotionala (pisicile le sunt de ajutor in a depasi momentele de depresie).

Acelasi studiu a condus la concluzia ca oamenii care iubesc mai mult cainii sunt mai sociabili si mai prietenosi.

Pe scurt, studiul a indicat ca iubitorii de caini au tendinta de a fi mai extrovertiti si mai constiinciosi decat iubitorii de pisici.

Un alt studiu, din anul 2014, realizat cu un numar de 600 de studenti, a indicat faptul ca iubitorii de pisici tind sa fie mai introvertiti, mai deschisi la nou, mai sensibili decat cei care iubesc cainii, mai nonconformisti, preferand sa fie mai practici decat sa respecte regulile si s-au descurcat mai bine la testele de inteligenta decat cei care iubesc cainii. Cei care iubesc cainii, conform acestui studiu, tind sa fie mai plini de viata, mai energici, mai amatoari de activitati in aer liber dar si mai inclinati sa respecte indeaproape regulile. Dintre cei intervievati cei mai multi au declarat ca prefera cainii. Totusi, realizatorii studiului recunosc ca nu pot spune daca rezultatele se aplica si altor grupe de varsta pentru ca aici au fost implicati numai studenti.

 ***

Fobia poate fi definita ca fiind o teama irationala, foarte persistenta,  dusa uneori la extreme si totusi inofensiva. Aceasta teama poate fi starnita atat de o anumita situatie cat si de anticiparea ei. De exemplu, un om care se teme de pisici se poate panica numai la gandul ca poate intalni o pisica.

Oamenii care se tem de pisici se numesc ailurophobi. Cuvantul provine din grescul aílouros, care inseamna pisica, plus phobos, care inseamna teama.

Ailurophobia (ailurofobia, felinofobia, elurofobia, gatofobia) este o forma de fobie manifestata prin teama irationala de pisici. Aceasta fobie se manifesta sub mai multe forme; unele persoane sufera de aceasta experienta aproape tot timpul, altele doar ca raspuns la stimuli directi. Situatii posibile care pot declansa teama de pisici: ascultarea torsului, vederea unei pisici in realitate dar si la TV sau in alte imagini si chiar prezenta unei pisici de jucarie; isi imagineaza posibilitatea de a fi atacati de o pisica, de a intalni o pisica in intuneric etc.

In unele cazuri fobia se limiteaza la pisicile negre. In evul mediu pisicile erau asociate cu supranaturalul, vrajitoria si diavolul si unii credeau despre ele ca sunt vrajitoare transformate; azi inca mai sunt oameni care cred ca vederea unei pisici negre le aduce ghinion.

Simptomele fobiilor sunt cam aceleasi in toate cazurile: ameteala, pierderea echilibrului, transpiratii, greata, tensiune musculara, palpitatii si cresterea ritmului cardiac s.a.

Despre aceia care chinuie sau otravesc pisicile – sau le ucid in alt mod – nu trebuie sa credem ca sufera de ailurofobie pentru ca ei nu sunt decat niste oameni nefericiti care se simt bine pentru scurt timp daca stiu ca-si fac sa sufere semenii care, chiar daca nu iubesc pisicile in mod deosebit, simt durere in suflet pentru acele vietati chinuite sau ucise.

Insula Pisicilor

Insula Aoshima, prefectura Ehime, in sudul Japoniei a devenit una dintre cele mai populare destinatii pentru cei care iubesc pisicile dar si pentru curiosi. Intr-o plimbare de 30 de minute, cu feribotul, de pe coasta, turistii sunt intampinati la sosire de o armata de pisici salbaticite, curioase. Insula nu e un paradis turistic pentru ca nu exista restaurante, pensiuni, magazine si nici macar chioscuri de unde poti cumpara o gustare dar iubitorii de pisici nu protesteaza – ei vin sa vada pisicile, sa le fotografieze, sa le filmeze.

Autor: Thomas Peter / REUTERS 

In anul 1945 insula era locuita de 900 de persoane. In timpul celui de-al doilea razboi mondial multi localnici s-au refugiat pe continent si in anul 1960 mai erau doar 655 de persoane si multe cladiri parasite. Pentru ca nu erau locuri de munca migratia a continuat. In anul 1976 a fost inchisa si singura scoala de pe insula. Pe la inceputul anilor 2000 a inceput sa se mareasca populatia de pisici si sa scada populatia umana, ajungand la 50 de persoane. Azi mai sunt pe insula 15 persoane, cu varste cuprinse intre 50 si 80 de ani: patru pescari si unsprezece pensionari si peste 100 de pisici.

Singura activitate intensa de pe insula sunt feriboturile care transporta turistii spre si dinspre locul cunoascut azi ca Insula Pisicilor.

Initial, pisicile au fost aduse pe insula pentru a starpi rozatoarele care daunau in special barcilor de pescuit iar azi armata de pisici face regulile in insula aproape abandonata. Soarecii au fost distrusi, oamenii au plecat, pisicile au ramas si s-au inmultit. Localnicii nu sunt deranjati in mod special de pisici si nici de turisti, dar prefera ca turistii sa le respecte intimitatea si sa nu-i deranjeze. S-au luat si unele masuri impotriva inmultirii pisicilor, zece dintre femele fiind sterilizate.

Pisicile din Aoshima nu sunt pretentioase cand vine vorba de mancare, multumindu-se cu ce le ofera turistii: orez, batoane energizante, cartofi etc. In lipsa unor pradatori naturali pisicile traiesc aici fara teama.

O alta insula a pisicilor este Tashirojima, in Ishinomaki, Miyagi, unde traiesc 86 de oameni si mai mult de 100 de pisici. Pe aceasta insula, insa, pisica este venerata, existand un altar si un concurs de fotografie, dedicate pisicilor.

Un filmulet cu pisicile din Insula Aoshima este aici:

https://www.youtube.com/watch?v=rHLLDOyZepY

Mai multe fotografii aici:

http://pictures.reuters.com/Package/Id/RTR4RUJJ

Sursa info: http://widerimage.reuters.com/story/its-raining-cats?utm_source=Facebook

M-am saturat sa vad caini pierduti!

Si copiii se mai pierd – prin piete, parcuri, supermarket-uri – dar cainii! Necazuri se intampla uneori, oricata grija am avea dar, totusi, aceasta ar trebui sa fie exceptia, nu regula!

Nu pot intelege cum multi dintre cei care afirma ca-si iubesc cainii ii lasa liberi – mai ales in perioada de imperechere. Exista lese lungi pentru toate categoriile de caini.

Nu va lasati cainii masculi liberi in speranta ca doar-doar vor prinde vreo catelusa! Faceti rau si cainelui vostru – riscand sa-l pierdeti cand pleaca in cautarea unei cateluse in calduri – dar faceti rau si eventualilor pui care vor veni in aceasta lume in care oamenii par a nu mai fi capabili sa aiba grija nici de copii! Puii care vor veni vor sfarsi, cel mai probabil morti de mici sau vor mari numarul cainilor fara stapan pe care ii blameaza atatia oameni. Atunci cand cainele vostru s-a imperecheat la intamplare sa stiti ca e si vina voastra ca sunt pe strazi multi caini fara stapan! Nu le dati ocazia unor “bisnitari” care au pseudo adaposturi sa ceara bani tot mai multi de la bugetul local pentru a intretine – chipurile – cainii fara stapan.

Imperecherea la intamplare poate dauna sanatatii cainelui si pentru ca se poate contamina cu diverse prin contactul cu o catelusa bolnava.

Nu pot intelege cum de cei care au caini n-au habar ca un caine trebuie tinut in lesa mai ales in nopti precum cea de Revelion, cand care mai de care bubuie cu artificii! Cei mai multi caini se sperie de zgomotele puternice si o iau la goana bezmetici – singura lor dorinta fiind sa se adaposteasca, sa se simta in siguranta! Cum poate fi cineva atat de inconstient incat sa lase cainele fara lesa in astfel de zile?!

Ma doare sufletul cand vad fotografiile cainilor pierduti! Cei care i-au pierdut sunt disperati si posteaza fotografii cu prietenii lor necuvantatori surprinsi in ipostaze de tandrete sau cand se joaca, sau atunci cand dorm sau mananca… Le privesc ochisorii blanzi, boticul fin si “zambetul” pe care il afiseaza – dovada clara ca se simt iubiti, fericiti. Si mi-i imaginez apoi ratacind disperati pe strazi, haituiti de oameni si de cainii maidanezi, batuti de oameni si de caini maidanezi, in loc de mangaieri primind lovituri de picior in stomac sau beţe in cap, in loc de mancarea preferata primind mancare otravita si sfarsind in chinuri groaznice… Mi-i imaginez cautand cu disperare hrana si apa si un loc unde sa se odihneasca dar nu au parte de asa ceva si bantuie zi si noapte, ghidandu-se dupa mirosuri inselatoare, adulmecand toti oamenii in speranta ca isi vor gasi prietenii bipezi. Si bantuie, si bantuie pana se epuizeaza de foame, de sete, de alergare. Au fost iubiti si rasfatati si acum sunt ai nimanui! Au stat la caldura, pe saltele si perne destinate special lor si acum abia daca gasesc un loc sa isi odihneasca trupusoarele… Indura frigul in colturi umede si reci dupa ce au stat la caldura… Mananca resturi din gunoi dupa ce au mancat bunatati din vasele destinate special lor… Stau in zapada sau in ploaie sau sub soarele torid dupa ce au avut un loc ferit unde le era bine…

Unii, putini, sunt regasiti de cei care i-au pierdut dar altii ajung in adaposturi sau raman sa bantuie pe strazi, suferind de foame si de sete, disperati dupa un loc in care sa se simta in siguranta iar altii sfarsesc pe margine de drum loviti de vreo masina sau de mâna unui biped fara minte. Mai sunt si norocosii pe care oameni cu suflet milos ii iau in casa lor si le ofera ceea ce avusesera la inceput.

Mai, oameni! Nu va e mila de animalutele pe care ziceti ca le iubiti?! Asigurati-va ca nu pot iesi din curte sau din casa fara sa-i vedeti, asigurati-va ca ii aveti in lesa cand iesiti cu ei la plimbare… Cainii sunt firi independente si le place libertatea dar nu le faceti rau dorindu-le binele! Cainii nu sunt in siguranta oriunde atunci cand sunt liberi! Asigurati-va ca ii aveti mereu sub ochi!

Dar… ce sa mai comentez?! Unii nu-s in stare sa aiba grija de copii si imi imaginez ca pot avea grija de un caine?! Nu toti cei care iubesc cainii sunt si capabili sa ingrijeasca unul! Si la fel, nu toti cei carora le plac copiii (si au copii) sunt capabili sa aiba grija de ei.

De ce sa ai un caine

Sunt multe motive pentru care cineva alege sa ingrijeasca un caine si intre acestea regasim si dorinta unora de a salva sufletul unor necuvantatoare care nu se pot descurca singure in jungla oraselor. Dar sunt si dintre aceia carora nu le pasa daca puii de caine abia fatati – si uneori neintarcati – mor unde ii abandoneaza ei. Legea prevede amenda pentru cei care abandoneaza animale, dar putini sunt amendati pentru ca nu prea pot fi dovediti chiar si atunci cand sunt vazuti ca o fac... Amenzile, insa, sunt cu dus-intors: pentru a nu risca amenda unii vor alege sa abandoneze animalele in „pustietati”. Am vazut si eliberat caini legati cu sarma prin paduri – animale ajunse piele si os dar care si-au revenit cu succes dupa ce au fost ingrijite. Am vazut pui aruncati in cos de gunoi stradal dar nu aruncati pur si simplu ci inchisi intr-o punga de nailon – unul singur mai supravietuia, din patru, scancind cu jale in speranta ca cineva ii va salva. A crescut acel caine si a bucurat timp de 8 ani o familie care la acea ora avea doi copii mici.

Pentru a lua un caine in ingrijire trebuie in primul rand sa fim sinceri cu noi, sa stim ce putem si ce nu putem face pentru ca a creste un caine nu e doar placere, ci si obligatie; trebuie sa ne asumam responsabilitatea si trebuie sa fim constienti ca libertatea noastra de miscare va fi diminuata – adica, nu vom mai putea pleca in vacante unde vrem si cand vrem daca nu avem cui lasa in grija cainele sau daca nu avem bani (si incredere) sa lasam cainele la un adapost specializat in cazarea temporara a cainilor (si pisicilor), la o pensiune canina, altfel spus - desigur, in cazul in care nu il putem lua cu noi.

Intre motivele pentru care e bine sa ai un caine sunt si urmatoarele:

Beneficii pentru sanatate.

Cainii simt apropierea unei crize de epilepsie, de exemplu, si isi avertizeaza stapanul. Trebuie doar sa fim atenti la comportamentul cainelui pentru a sti ce inseamna anumite reactii ale lui, reactii care ni se par neobisnuite la inceput dar carora le vom gasi mai apoi intelesul. Multi caini simt si alte boli.

Medicii par a fi de acord ca o plimbare de 30 de minute zilnic e benefica pentru sanatatea inimii si, in general, ne mentin in forma. Cainii trebuie plimbati de doua-trei ori pe zi, deci cele 30 de minute sunt acoperite din plin, fie iarna fie vara, pentru ca nu trebuie sa stam la fiecare plimbare 30 de minute. Mangaind un caine scade presiunea arteriala, deci scade riscul problemelor cardiovasculare.

S-a constatat ca acei copii care au caine in casa sufera de reactii alergice diverse in proportie mai mica decat cei care nu au un caine in preajma – o explicatie ar fi ca sistemul imunitar „invata sa lupte” – si au sanse mai mici de a suferi de eczeme; in general se imbolnavesc mai rar, mai ales de raceala/gripa si cainii mai sunt utili pentru calmarea copiilor hiperactivi sau asa-zis agresivi. Copiii care au caini devin adulti mai echilibrati psihic, mai responsabili si au mai multa incredere in ei.

Proprietarii de caini se insanatosesc mai repede si au o rata de supravietuire mai mare dupa un atac de cord si sufera mai rar de afectiuni sezoniere sau de depresie.

Atunci cand ne jucam cu un caine nivelul serotoninei si cel al dopaminei creste si simtim o stare de bine. Asupra cresterii nivelului de serotonina au influenta lumina, miscarea, amintirea (sau trairea) evenimentelor placute. Nivelul ridicat al serotoninei ne impiedica sa ne gandim la lucruri negative. Dopamina, intre altele, e un stimulator cardiovascular. Serotonina ne da calm si buna dispozitie, dopamina ne da energie.

Potrivit pentru companie.

Cei care au avut macar o data un caine sau cei care au prieteni care detin caini stiu deja ca un caine recunoaste emotiile prietenului sau uman. Atunci cand suntem tristi si cainii se intristeaza, se apropie de noi si ne imping cu boticul sau pur si simplu se aseaza aproape si asteapta. Unii scancesc incet, altii incearca sa-ti miste mana si sa te faca sa ii mangaii, altii incep sa-ti linga lacrimile... Femelele sunt mult mai receptive decat masculii la emotiile oamenilor. Cainii au invatat sa citeasca expresiile faciale si corporale si intodeauna incearca sa ne faca pe plac sau sa ne consoleze. Ati vazut sau ati auzit / citit despre caini care s-au dus zilnic la mormantul stapanului, caini care si-au urmat stapanul la spital, alergand dupa ambulanta, caini care nu s-au miscat de langa prietenii lor (patrupede sau bipede) morti sau raniti, caini care au salvat – direct sau alergand dupa ajutor - oameni si animale din situatii limita desi nu au fost dresati sa faca asa ceva si mule altele care vorbesc de la sine despre loialitatea, inteligenta si curajul acestor animale.

Sunt animale senzitive si au auzul, mirosul, vazul foarte dezvoltate. Daca ai un caine pe care il iubesti ar trebui sa ai incredere in instinctele lui si atunci cand cainele tau se retrage din apropierea unei persoane care-ti calca pragul (mai des sau mai rar) ar trebui sa faci la fel. Una dintre catelusele boxer pe care am avut-o n-a dat gres niciodata in instinctele sale. Era foarte jucausa si prietenoasa dar nu cu toti oamenii – am pus acest comportament pe seama faptului ca or fi fost oameni care nu agreau cainii (desi unii sustineau contrariul) pana in ziua cand a intrat in casa un anume tip. L-a adulmecat si a plecat imediat. Mai apoi (dupa foarte scurt timp) am constatat tarele caracterului individului.

Cand iti cunosti bine cainele stii din reactiile lui ca e posibil sa se intample ceva rau sau chiar ca esti in pericol.

Potrivit pentru paza si protectie.

Chiar daca nu e dresat in acest sens cainele, fiind un animal teritorial, de haita, o face din instinct. Daca-l educi sa nu manance de pe jos sau de la altii un eventual hot n-ar avea sansa sa-l indeparteze aruncandu-i o bucata de carne (nu e foarte greu de educat in acest sens dar necesita multa rabdare). Chiar si needucat in acest sens cainele va tine la distanta eventuali intrusi iar daca il ai in apartament cersetorii sau cei care au intentii nu prea curate vor renunta sa insiste sa sune la usa ta dupa ce vor auzi latraturile cainelui. Putini sunt cei care s-ar aventura intr-o casa din care aud latraturi – si vecinii ar fi alertati mai ales daca acel caine nu latra mai deloc cand e singur acasa si nici cand sunt stapanii in apropiere – un alt motiv pentru care cainii ar trebui sa fie educati sa nu latre atunci cand sunt lasati singuri acasa. Cand esti cu el pe strada e putin probabil ca cineva sa se apropie cu intentii rele, plus ca in momentul in care cainele iti simte frica sau nervozitatea devine agitat si isi indreapta atentia spre cel care te-a abordat sau s-a apropiat prea mult impotriva vointei tale (un alt motiv pentru care ar trebui sa tinem cainele in lesa).

Potrivit pentru socializare.

Existenta cainelui depinde de stapan: hrana, plimbare, sanatate, joaca, miscare in aer liber si altele. Majoritatea posesorilor de caini socializeaza intre ei in plimbarile lor, la magazinul pentru produse destinate animalelor s.a.m.d. ba interactioneaza mai usor si cu alti oameni, oameni carora le plac cainii dar nu isi permit sa aiba unul din motive diverse. Conversatiile intre oameni care abia se cunosc se deruleaza mai usor cand cel putin unul dintre ei are un caine in lesa.

Ingrijirea unui caine te invata sa fii responsabil.

Atunci cand ai un caine nu-ti poti permite sa zici „azi nu ma dau jos din pat” – mai ales daca locuiesti la bloc. Trebuie sa il plimbi. Apoi, trebuie sa ii cumperi mancare si sa il hranesti. Trebuie sa il perii – unele rase necesita perieri zilnice, altele cel putin saptamanale – pentru a inlatura impuritatile pe care cainii le-ar putea aduna in parul sau blana lor dupa o iesire (ideal ar fi sa periem cainele dupa fiecare plimbare, dar...) dar si pentru a nu avea par pe covoare, in special. Trebuie sa ai grija de sanatatea lui, sa il duci la medic pentru vaccinarile obligatorii (sau sa chemi medicul veterinar acasa). Trebuie sa fii responsabil si in relatiile cu vecinii sau cu simplii trecatori, sa intelegi ca nu oricine e obligat sa accepte cainele tau si trebuie sa incerci sa le aduci acestora cat mai putine neplaceri, dar fara a te lasa calcat in picioare de cei cu pretentii aiuristice. Nu in ultimul rand, trebuie sa il educi si – nu uita! – cainele nu intelege sensul cuvintelor, trebuie sa asociezi cuvintelor gesturi.

Vrei sa stii, cu aproximatie, ce inseamna sa ai un copil mic? Atunci creste un caine, inmulteste cu 10 ceea ce traiesti, si ai o imagine generala. Te poti ocupa de un caine?! Atunci sigur nu vei avea mari probleme cu un copilas. Sa nu intelegeti ca fac vreo comparatie intre caini si copii! A creste un copil de de o suta de ori mai dificil (din multe puncte de vedere) dar copilasul va invata la un moment dat sa spuna ce nevoi are, va incepe sa inteleaga limbajul articulat. :)

Potrivit pentru sport si amuzament.

N-aveti idee cate intamplari hazlii vezi cand te plimbi cu un caine! Ba chiar cainele te poate amuza sau chiar te poate pune in situatii amuzante (chiar daca nu neaparat si pentru tine dar in mod sigur pentru altii). Fiind mai mereu pe afara, plimbandu-te linistit, observi mai multe in jurul tau, lucruri si gesturi pe care altfel nu le-ai observa si multe sunt hazlii! Pe langa placerea plimbarii care iti mentine sanatatea poti si alerga impreuna cu animalutul tau. El abia asteapta sa o ia la fuga si sa zbenguie iar daca o face cu prietenul lui uman amandoi au de castigat.

Cainii atrag, adesea, complimente de la ceilalti oameni si chiar ajuta la initierea unor conversatii placute.

Desigur, exista si cealalta faţa a monedei, la fel de reala: uneori vedem si lucruri neplacute, din aceleasi motive, si intalnim si oameni nefericiti, nemultumiti de propria lor viata, frustrati de neimpliniri personale care se leaga de noi, doar asa, pentru ca vor sa-si descarce frustrarile. Acestia nu trebuie sa va strice ziua! De nefericiti trebuie sa ne fie mila. Poate ar trebui sa ii intrebam cum ii putem ajuta sa se elibereze de frustrari.

Dincolo de toate cele de mai sus, atunci cand alegem sa crestem un caine trebuie sa fim siguri ca vrem sa o facem, ca suntem capabili sa o facem pentru ca nu e tocmai usor. 

De ce sa plimbi cainele in lesa

Proprietarii de caini spun cel mai adesea: “imi cunosc cainele, nu-i un pericol pentru oameni sau animale”. Cel mai adesea chiar asa si este. Dar e util si chiar necesar sa plimbam cainii tinandu-i in lesa. Sunt mai multe motive pentru care trebuie sa facem aceasta. Unii spun ca suntem obligati prin lege sa facem aceasta dar, de fapt, suntem obligati prin unele hotarari ale consiliilor locale, ceea ce din punctul meu de vedere nu-i corect – din punct de vedere al procesului legislativ: o HCL nu poate pretinde mai mult decat legea (nu stiu sa existe o lege care sa vorbeasca despre purtarea cainilor in lesa chiar si in cazul celor mici). Despre lesa, botnita obligatorii se scrie clar in OUG 55/2002 republicata, dar aceasta se refera la cainii considerati periculosi si la cei considerati agresivi (a se vedea art. 6).

In cazul in care vreun politai local va opreste in drum ca nu aveti cainele in lesa iar in localitate exista o HCL care prevede asa ceva va trebui sa achitati amenda – jumatate, in 48 de ore – apoi sa contestati respectivul proces verbal in contencios administrativ si s-ar putea sa primiti banii inapoi (recomand un avocat in astfel de situatii, chiar daca pare o chestiune simpla, pentru ca trebuie combatuta cu argumente juridice puternice o hotarare de consiliu local). In cele mai multe localitati (poate chiar in toate orasele) exista cate o hotarare de consiliu local in care se stipuleaza ca lesa e obligatorie pentru orice fel de caini.

Am caini de cand ma stiu si i-am lasat liberi mai mereu (dar nu oriunde). La vremea cand am avut primul caine erau foarte putini cei care aveau si ii plimbau pe drumurile publice. Atunci nici cetatenii nu sareau cu gura ca e cainele liber: “Vai! Ma omoara!” sau “Tine-l in lesa!” Nu! La acea vreme oamenii se jucau cu patrupedul si-si lasau copiii sa-l mangaie. Azi, informatiile trunchiate de pe la TV si de aiurea ii fac pe oameni sa stie ceva, dar sa nu stie bine ceea ce inseamna, categoric, cearta cu cei care stiu si care sunt mai putini (din pacate).

Acum as plimba cu lesa chiar si cel mai mic caine pentru ca oamenii par a fi devenit tot mai rai si l-ar putea lovi daca se apropie de ei – am vazut cazuri, am auzit despre altele. Nu vreau sa risc asa ceva cu bipedele fara pene.

Motive pentru a purta cainii in lesa cand iesim cu ei la plimbare:

1. Sunt oameni rai care i-ar putea rani daca au ocazia.

2. Cand femelele sunt in calduri cainii o iau razna si cei mai multi nu mai asculta comanda stapanilor si dusi sunt! Cainele va reveni de unde a plecat – mai devreme sau mai tarziu – dar stapanul, ingrijorat, va pleca sa-l caute si… uite-asa ramane un alt sufletel pe strazi.

3. Cainii sunt imprevizibili, oricat ne laudam ca sunt dresati sau ca sunt blanzi. Nu stim ce miros simte la vreun om sau animal si devine agitat – riscam ca animalutul nostru sa raneasca un om sau un animal.

4. Unora dintre oameni le este o frica irationala de caini – e bine sa evitam sa le provocam acestora vreun acces de panica sau – mai rau! – vreun infarct.

5. Cei mai multi caini se sperie la zgomote puternice si luati pe neasteptate o vor lua la goana sa se puna la adapost si riscam sa-l pierdem.

6. Cainii se pot indeparta de stapan si numai urmarind cine stie ce miros, sau alearga vreo pisica sau cine stie ce si se rataceste. Riscam sa il pierdem.

7. Fiind liber mai culege si mancare de pe jos si se poate imbolnavi; tinandu-l in lesa avem mai multe sanse sa ii scoatem mizeria din gura sau macar sa ne dam seama cam ce a inghitit si cand, pentru a putea interveni cu succes.

8. Cainele nostru, prietenos, poate alerga sa se joace cu un caine tinut in lesa iar proprietarul celalalt poate ca n-are dispozitia sa isi lase cainele sa socializeze (sunt destui din acestia). Sau, poate, celalalt caine nu e, inca, obisnuit in societatea altor caini si atunci va fi stricata si placerea plimbarii tale si a celuilalt, daca se iau cainii la harta – mai ales cand e perioada “de imperechere” si cei doi sunt amandoi masculi. Femelele nu sunt chiar asa de agresive in astfel de perioade si e un mit faptul ca “femela cu femela se cearta” sau “mascul cu mascul se cearta” cand se intalnesc. Este vorba doar despre educatia primita de cainii respectivi, de atitudinea stapanilor acestora – cainii simt emotia stapanului si actioneaza in consecinta: daca unul se teme de caini (sunt destui proprietari de caini care se tem de orice alt caine care nu-i al lui) va iesi scandal intre cainii care s-au intalnit.

NU lasati cainele legat sau – mai rau! – liber cand intrati pe cine stie unde! Cainele poate pleca si nu vedeti in ce directie; cainele poate fi furat, chiar si atunci cand e legat de vreun pom sau cine stie ce; cainele poate fi ranit de oameni – cu sau fara intentie.

Daca va iubiti cainii nu riscati sa ii pierdeti! Merita sa investim intr-o lesa lunga pentru a nu-i pierde! Sunt in comertul de specialitate lese care se “deruleaza” automat si se pot si bloca la lungimea dorita. Aceste lese sunt de la cele fine pana la unele foarte rezistente, pentru caini mari si puternici. Cainii mici si cei de talie medie ar trebui sa poarte ham, pentru a nu le afecta gatul in caz ca-i apuca sa traga de lesa. Pentru cei mari, puternici (care nu prea sunt sociabili) ar fi utila o zgarda (sau si zgarda si ham, pentru a nu le fi ranit gatul). Acest gen de lesa da cainelui iluzia ca e liber si poate fi scurtata foarte repede atunci cand vrem sa-l aducem langa noi.

Inca ceva: atunci cand aveti lesa lunga si sunteti in zone aglomerate (pe trotuar, in piete, pe alei de parc etc.) tineti lesa scurta pentru ca oamenii sa nu se impiedice in caine si in lesa si sa nu va mai injure (in gand sau tare). Avem dreptul sa luam cainele cu noi in multe locuri dar nu avem dreptul sa ii incurcam pe ceilalti in activitatile lor. Trebuie sa ii respectam si pe cei care nu au caine sau pe cei carora le e frica de caine sau urasc cainii.

Atitudinea fiecarui proprietar de caine foloseste sau dauneaza celorlalti proprietari de caini. Faptul ca avem caine si ne mandrim (sau nu) cu el nu ne face mai cu moţ decat cei care nu au. Noi suntem exceptia, nu regula.